cartea a doua

zeii vor voi, vom ancora în golful Antemona. Datoria ne dă zor.
Mă bizui pe tine.
Arrius era un om cuminte. Deşi adusese jertfe bogate zeilor
pe altarele de la Preneste şi Antium, totuşi era de părere că
favoarea Zeiţei oarbe a Norocului atârna mai mult de silinţele şi
prevederile proprii decât de daruri şi voturi. Toată noaptea o
petrecuse ca prezident al unui banchet sărbătoresc, cu băutură şi
jocuri. Dar aerul de mare îi redase adevărata dispoziţie de marinar;
nu-şi permise odihnă mai înainte de a-şi cunoaşte cu de-amănuntul
corabia. Căci ştiinţa şi experienţa nu lasă loc întâmplării. După ce
făcu începutul cu căpetenia vâslaşilor, cu supraveghetorul pânzelor
şi cu cârmaciul, îşi continuă inspecţia cu comandantul soldaţilor,
cu maistrul proviziilor, cu maşinistul şi cu bucătarul-şef şi mai pe
urmă făcu o inspecţie a cartierelor. Nimic nu scăpa privirii sale
agere. După ce termină cu inspecţia, cunoştea, şi numai el singur
de pe corabie, întreaga alcătuire materială a corăbiei şi posibilitatea
accidentelor; nu-i rămânea decât să caute a cunoaşte mai de
aproape personalul de sub comanda lui – o problemă nicidecum
uşoară, şi pe care o rezolvă în felul lui.
Pe la amiaza acelei zile, galera trecu pe dinaintea oraşului
Paestum. Vântul continua să vină de la vest şi umfla pânza, spre
bucuria maistrului ei. Santinelele erau împărţite. Pe puntea dinainte
era ridicat un altar, şi presărat cu sare şi orz. În faţa acestui altar,
tribunul rostise rugăciuni solemne către Jupiter, Neptun şi toţi zeii
mărilor, răspândind vin pe jos şi arzând tămâie. Şi acum stătea,
adevărată figură războinică, în cabina cea mare şi observa
personalul de sub comanda lui.
Cabina era în partea de mijloc a galerei şi avea o lungime de
65 de urme şi o lărgime de treizeci. Lumina îi venea de la trei
deschizături largi, de sus.
Această încăpere era inima corăbiei; ea servea drept
sufragerie şi odaie de dormit, drept loc de exerciţii sau de odihnă
pentru oamenii de serviciu. Această întrebuinţare multiplă, a
aceleiaşi încăperi, se menţinea printr-o reglementare până în cele
mai mici amănunte, şi printr-o disciplină de fier.
În partea dindărăt a cabinei era o platformă la care se
ajungea pe câteva trepte. Aici era locul supraveghetorului
110