cartea a doua

Luntrea pusă în mişcare printr-o smucitură puternică de
etiopian, alunecă iar pe apă.
— Vrei să-mi laşi acum cârma?
— O nu, răspunse ea râzând. Pentru tine e carul, pentru mine
luntrea. Suntem numai la capătul lacului, şi învăţătura de-aici este
că nu mai trebuie să cânt. Fiindcă am fost în Egipt, să mergem
acum la dumbrava Daphnei.
— Fără un cântec pe drum? zise el rugător.
— Povesteşte-mi ceva despre romanul, de care ne-ai scăpat
astăzi, îl rugă ea.
Această cerere îl atinse neplăcut pe Ben Hur.
— Aş dori ca acesta să fie Nilul, zise el evaziv. Regii şi
reginele, care au dormit atâta timp, ar putea să coboare din
mormintele lor şi să vină cu noi.
— Ei făceau parte din rasa uriaşilor şi ar face să ni se
scufunde luntrea. Pigmeii ar fi preferabili. Dar povesteşte-mi
despre roman. E un om foarte rău, nu-i aşa?
— N-aş putea să spun.
— E din familie nobilă şi bogat?
— Nu pot să vorbesc despre bogăţia lui.
— Ce frumoşi cai avea! Şi caru-i era de aur şi roţile de fildeş.
Şi ce îndrăzneţ! Cei dimprejur râdeau, când a plecat, ei care era cât
pe-aci să fie striviţi de roţile lui!
Ea râse, la amintirea aceasta.
— Era plebe, zise Ben Hur cu amărăciune.
— El trebuie să fie un fel de monstru cum îi produce Roma,
un Apollo cu nesaţul lui Cerber. Locuieşte în Antiohia?
— Îşi are locuinţa undeva în Răsărit.
— Egiptul s-ar potrivi pentru el mai bine decât Siria.
— Cu greu, răspunse Ben Hur. Cleopatra nu mai trăieşte.
În acest moment se văzură lămpile care ardeau la intrarea
corturilor.
— Corturile! exclamă ea.
— A! Vasăzică n-am fost în Egipt. N-am văzut vreun
Karnak sau Philae sau Abydos. Acesta nu e Nilul. Am auzit numai
un cântec indian şi am făcut în vis o plimbare cu luntrea.
— Philae – Karnak! Regretă mai mult că n-ai văzut clădirile
252