cartea a doua

pe locul unde se aşezase, întinsese însă o manta albastră-deschis,
Braţele şi picioarele, care rămâneau neacoperite, îi erau tot atât de
brune ca şi faţa; totuşi, o graţie oarecare în mişcările lui, trăsăturile
fine ale feţei şi vorbirea aleasă, îl arătau a fi de un rang mai înalt.
Tunica, din stofă moale de lână, strânsă la mijloc cu un brâu cu
ciucuri de mătase, dovedeau că era roman. Şi dacă în vorbire,
uneori privea cu mândrie la tovarăşul său şi i se adresa ca unui
subaltern, era de scuzat; căci originea lui era dintr-o familie nobilă,
respectată chiar la Roma.
În războaiele sângeroase ale primului cezar cu marii lui
adversari, un Messala îi fusese prieten credincios lui Brutus. După
lupta de la Philippi, se împăcase, fără a se atinge de cinstea lui, cu
învingătorul. Şi când mai târziu Octaviu lupta pentru autocraţie,
găsi în Messala un sprijin preţios. Ca împărat August, Octaviu îşi
aminti de aceste servicii ale lui Messala şi îi copleşi familia cu
onoruri. Printre altele, când Iudeea fu prefăcută în provincie
romană, trimise pe fiul prietenului său la Ierusalim, însărcinându-l
cu strângerea, dărilor; fiul îşi păstrase de atunci slujba aceasta. Ca
cel mai înalt funcţionar perceptor, locuia alături cu marele preot în
palatul regal.
Tânărul, pe care l-am descris adineaori, era fiul acestuia şi
nepotul de fiu al favoritului Messala.
Însoţitorul lui Messala era mai şubred de constituţie;
îmbrăcămintea-i era de pânză fină albă şi avea tăietura obişnuită la
Ierusalim; capu-i era înfăşurat într-o basma, legată cu un şnur
galben şi lăsată pe ceafă. Un cunoscător al diferitelor naţionalităţi,
luându-i în vedere şi figura, în afară de port, ar fi recunoscuţ
numaidecât un evreu. Fruntea romanului era îngustă şi înaltă, nasul
de vultur, ascuţit, buzele înguste şi drepte, ochii cu strălucire rece
sub sprâncene stufoase. Israelitul, dimpotrivă, avea o frunte joasă,,
largă, nasul lung cu nări largi, buza de sus scurtă, bărbia rotundă,
ochii mari, şi făcea gropiţe în obraji; toate semne ale rasei sale.
— Nu mi-ai spus că procuratorul cel nou are să vină mâine?
întrebarea o puse cel mai mic dintre cei doi tineri, – şi anume în
greceşte, limbă ce, destul de curios, ajunsese curentă în cercurile
culte ale Iudeei; din palat, pătrunsese în armată şi în şcoli, – de-
acolo nu se ştie cum şi când, chiar şi în templele, unde credincioşii
66