cartea a doua

copil. Deşi Tirzah nu mai era copil, căci la cei treisprezece ani pe
care-i avusese când fusese închisă, s-au mai adăugat opt.
— O să mă silesc să fiu tare, mamă, zise ea. Suferinţele tale
sunt tot aşa de mari ca ale mele. Şi eu vreau să trăiesc pentru tine şi
să revăd pe fratele meu! Oare unde o fi el?... Buzele mele sunt arse
şi limba mi-e uscată!...
Vocea ei avea un timbru straniu, metalic, sinistru chiar.
Mama o strânse la inimă şi o îmbărbăta:
— Astă noapte l-am visat, l-am văzut aievea, cum te văd pe
tine, aici, lângă mine, Tirzah. Trebuie să credem în vise, cum
credea tatăl vostru, tu ştii. Domnul vorbea adesea cu el, în vis. Se
făcea că eram acasă, în curtea femeilor; şi el venise în taină şi se
oprise acolo, în umbra porţii, privind femeile... Inima îmi bătea
tare. Ştiam că el ne caută pe noi. I-am întins braţele, grăbindu-mă
spre el, – dar, în clipa următoare, el dispăru, fără să mă recunoască.
— Suntem într-adevăr aşa de schimbate, – oftă Tirzah –, că
desigur el nu ne-ar recunoaşte.
Apoi, întinzând mâinile, gemu de mai multe ori:
— Apă, mamă, apă! Numai o picătură!
Mama privi disperată împrejur. De atâtea ori ridicase mâinile
împreunate spre cer, încât rugăciunea sa părea acum o ironie!
Totuşi, în groaznica ei neputinţă, găsi raza speranţei.
— Răbdare, Tirzah, răbdare! îndată trebuie să vină!
I se păruse că auzea un zgomot în apropiere. Prin mica deschizătură
ce le transmitea o dâră de lumină, zgomotul se auzea în
adevăr tot mai lămurit. Se ridică şi Tirzah, uimită, în aşteptare.
— Lăudat să fie Domnul! strigă mama, izbucnind în bucuria
credinţei reînviată, întărită.
— Cine-i acolo? întrebă o voce străină. Cine a vorbit aici?
Erau vorbe de om, din afară, pe care le auzeau a doua oară,
de opt ani! Era viaţa care străbătea în moarte!
— O femeie din Israel, îngropată aici cu fiica sa! Ajutor! căci
murim nevinovate!
— Fiţi liniştite, o să vin iar, în curând!
Femeile scoaseră strigăte de bucurie. Erau descoperite!
Mântuirea sosea! Vor fi scoase din temniţă, la lumină, acasă, în
libertate! Îşi vor revedea prietenii, rudele, fiul, fratele! Mica dâră
327