cartea a doua

pe o cârjă. Fără a privi în lături, înaintă până la divan; ca şi când
abia acum ar fi observat pe cei întruniţi acolo, se înălţă şi privi cu
mândrie în jurul lui; atât de întunecată, bănuitoare, ameninţătoare îi
era privirea pe care o aruncă celor de faţă, încât s-ar fi părut că era
un inamic acela pe care-l căuta.
Era Irod cel Mare; istovit de boli, apăsat de crime grele,
înzestrat cu minunate daruri ale minţii – un vrednic tovarăş al
cezarilor, îşi păzea şi acum, la vârsta de 67 de ani, tronul cu zel
atent, cu putere despotică şi cu cruzime neîndurată.
O mişcare generală trecu prin adunare; cei mai bătrănl ieşeau
înainte spre salut, plecându-se; alţii, care ştiau să preţuiascâ mai
mult favoarea Curţii, se ridicară de pe scaune, plecară genunchii şi
duseră mâinile la barbă sau la piept.
După ce Irod privi de jur împrejur, înaintă până la trepied în
faţa venerabilului Hillel, care întâmpină privirile-i reci cu o
înclinare din cap şi o uşoară ridicare a mâinilor.
— Răspunsul! zise regele, scurt şi poruncitor, către Hillel;
apoi se sprijini cu amândouă mâinile de cârjă. Răspunsul!
Ochii bătrânului venerabil luciră cu blândeţe; ridică fruntea,
se uită drept în faţa regelui, şi răspunse, în atenţia încordată a celor
de faţă:
— Pacea Dumnezeului lui Avraam, Isaac şi Iacov, să fie cu
tine, o rege!
Vorbele-i sunau solemn ca o rugăciune; apoi urmă, cu intonarea
obişnuită:
— Ai cerut să afli de la noi, unde să se fi născut Mesia?
Regele afirmă, în vreme ce privirea-i întunecată era aţintită
asupra lui Hillel.
— Aşa a fost întrebarea.
— Ei bine, o, rege! În numele meu şi în numele fraţilor mei
de-aici, care cred ca şi mine, îţi spun: în Betleem, în Iudeea.
Hillel se uită pe sulul de pergament de pe trepied, arătă un
loc, cu degetul tremurător, şi urmă:
— În Betleem, în Iudeea; căci aşa au scris profeţii: „Iar tu,
Betleem, din ţara Iudeea, nu eşti nicidecum cel mai neînsemnat
dintre oraşele princiare ale lui Iuda; căci din sânul tău se va naşte
acel principe care are să domnească peste poporul meu”.
53