cartea a doua

unuri, expuse răpirii: e sosirea unui roman sus-pus, învestit cu
puteri, într-o reşedinţă a puterii romane.
Astăzi soseşte consulul Maxentius.
Să fii prevenit!
Încă un cuvânt de sfat.
Dacă un atentat s-ar produce împotriva ta, prietene, ar veni
din partea familiei lui Irod. Tu ai mari posesiuni în teritoriul ei.
De aceea, păzeşte-te!
Trimite azi de dimineaţă la paznicii tăi credincioşi, pe
drumurile care duc de la Antiohia spre sud, şi ordonă-le să
cerceteze pe orice curier ce ar pleca sau ar veni. Dacă vor găsi
scrisori care te privesc pe tine sau afacerile tale, să ţi le aducă să
le citeşti.
Scrisoarea aceasta trebuia s-o primeşti încă de ieri, dar nu e
prea târziu, dacă vei proceda repede.
Dacă au plecat azi de dimineaţă curieri din Antiohia – ai tăi
cunosc drumurile laterale şi pot să ajungă înaintea lor cu ordinele
tale.
Nu sta la îndoială!
Această scrisoare s-o arzi, de cum vei fi citit-o.
Prietene! Prietenul tău,
Simonide”
Ilderim citi scrisorile încă o dată, apoi le înfăşură iar în
învelişul de pânză, şi puse pacheţelul sub brâu.
Exerciţiile pe câmp durară numai puţin după aceasta, peste
tot vreo două ore. La sfârşit, Ben Hur conduse iar la pas caii
înaintea lui Ilderim.
— Cu voia ta, şeic, vreau să duc înapoi pe arabii ăştia în cort
iar azi după amiază să-i scot iar.
Ilderim veni la Ben Hur, care era călare pe Sirius, şi-i zise:
— Îi las, fiule al lui Arrius, la dispoziţia ta până la sfârşitul
jocurilor. Tu, în două ceasuri, ai făcut ceea ce romanul – şacalii
să-i roadă oasele! – n-a fost în stare nici în atâtea săptămâni. Vom
învinge, pe strălucirea lui Dumnezeu! – vom învinge.
Ben Hur rămase cu caii în cort, cât timp fură îngrijiţi. După o
baie în lac şi o gustare de rachiu de orez cu şeicul, care nu mai
245