cartea a doua

de-te după stâlpii din piaţă şi observă-l pe Israel, aşa cum este el.
Promisiunile domnilor făcute lui tata Iacob îl lasă rece pe poporul
nostru, nici robia nu-l împilează; el se întăreşte sub genunchiul
egipteanului. Apăsarea Romei i-a fost hrană întăritoare. Şi acum
este în adevăr aşa cum a zis Moise: „Un popor şi un cârd de
popoare”. Mai mult, stăpânul meu. Ca să poţi măsura puterea
Israelului şi cât de mare este acea a regelui, nici nu-i nevoie de
mult calcul pozitiv, pune în cumpănă credinţa – şi asta te va călăuzi
în cele mai depărtate regiuni ale pământului nostru. Ierusalimul
este ca un mărgăritar în templu sau ca inima în trup. Întoarce-ţi
privirile de la legiuni – oricât de puternice ţi se vor părea – şi ia
seama la mulţimea credincioşilor şi vei striga şi tu: „În tabără,
Israele!” Numără cârdurile persane, copiii repatriaţilor care n-au
voit să se repatrieze; numără fraţii care năzuiesc spre Egipt şi
depărtata Africă; numără rătăcitorii evrei care îşi caută adăpostul în
Apus, în oraşele comerciale din Spania; numără tovarăşii lor de
aceeaşi rasă din Grecia, din insulele mării, sus din Pontus şi din
Antiohia, apoi şi pe aceia care zac blestemaţi în umbra zidurilor
murdare ale Romei, numără-i pe credincioşii Domnului din
corturile deşertului dincoace de Nil şi chiar din regiunea dincolo de
Marea Caspică, de sus din vechea ţară, din Gog şi Magog şi nu-i
uita nici pe aceia care trimit daruri Templului sfânt ca semn de
închinare lui Dumnezeu – şi când i-ai numărat pe acei care te
aşteaptă, vei avea împărăţia „Dreptăţii” care va cuprinde întreg
pământul – în Roma ca şi în Sion. Vei avea răspunsul la întrebarea:
ce poate Israel poate şi regele.
Tabloul era arătat în culori arzătoare.
Ilderim se impresionă cu deosebire.
— O, de n-aş fi aşa de tânăr! strigă, sărind de pe scaun.
Ben Hur rămase tăcut. Vorba era pentru el ca o invitare să-şi
jertfească viaţa şi averea pentru fiinţa aceea misterioasă, care
pentru Simonide era punctul de gravitare a tuturor speranţelor
mari, ca şi a credincioşilor egipteni. Ideea nu era nouă pentru el.
De multe ori i-a stăpânit sufletul, după cum am văzut: odată când
în dumbrava Daphnei a ascultat povestirea lui Malluch; şi mai
desluşită când Baltazar i-a prezentat icoana împărăţiei viitoare.
Apoi în călătoria prin vechiul Nain, ideea luase proporţia unei
282