cartea a doua

decât a mea. Şi mă îndoiesc foarte – adaugă zâmbind – mă îndoiesc
foarte, fiule al lui Arrius, că tribul ar putea suporta lipsa ei. Ea
e gloria lui; toţi o slăvesc. Zece mii de călăreţi, copii ai pustiului,
întreabă astăzi: Ai auzit ceva despre Mira? Şi la răspunsul: E
bine! – zic: Dumnezeu e bun; laudă Domnului!
— Mira... Sirius..., nu sunt acestea nume de stele, şeicule?
întrebă Ben Hur trecând de la cal la cal şi întinzând mâna fiecăruia.
— Şi de ce nu? răspunse Ilderim. Ai fost vreodată noaptea
departe în pustiu?
— Nu.
— Atunci nici nu poţi să ştii cât de mult noi, arabii, suntem
stăpâniţi de stele. Drept mulţumire, le luăm numele și-l dăm favoriţilor
noştri. Fiecare, din înaintaşii ei, şi-a avut pe Mira a lui, după
cum o am eu pe a mea, – şi aceşti copii ai ei sunt şi ei stele. Acolo
e Rigel şi acolo Antares, acesta e Altaia, şi cel de care te apropii
acum, e Aldebaran, cel mai tânăr din patru, dar nu cel mai puţin
vrednic – nu, nicidecum! Are să te poarte împotriva vântului, până
ce urechile îţi vor vâjâi ca Akaba; şi va merge unde vei voi, fiule al
lui Arrius – da, pe strălucirea lui Solomon, te-ar duce în gura
leului, dacă ai avea îndrăzneala aceasta.
Hamurile fură aduse, Ben Hur înhămă caii cu mâna lui, şi tot
cu mâna lui îi conduse afară din cort şi le puse frâiele.
— Aduceţi-mi pe Sirius, zise.
Un arab nu s-ar fi ştiut avânta cu mai multă dibăcie pe
spinarea cursierului.
— Şi acum frâul!
I se aduse şi fu desfăcut cu îngrijire.
— Bunule şeic, zise, eu sunt gata. Trimite o călăuză de la
cort înainte, şi pe câţiva dintre oamenii tăi cu apă.
Începutul merse bine; caii nu erau sperioşi. Părea că se şi
stabilise o înţelegere tăcută între ei şi noul lor conducător care
opera cu linişte şi încredere în sine. Ben Hur mână caii exact în
aceeaşi ordine, în care aveau să fie înhămaţi, numai că el, în loc să
stea în car, călărea pe Sirius. Încrederea lui Ilderim creştea. Îşi
mângâia barba şi zâmbi mulţumit, murmurând: „Nu e roman, pe
strălucirea lui Dumnezeu, nu!” Urmă şi el pe jos; toţi cei din
corturi, bărbaţi, femei, copii, şiroiau după dânsul şi-i împărtăşeau
242