cartea a doua

— Ia-o mai încet, Judah al meu! Cât s-ar fi supărat învăţă-
torul meu, dacă în prezenţa lui aş fi fost atât de pătimaş! Eu îmi
propusesem să mai vorbesc şi despre altele cu tine, dar acum nu
mai cutez.
După ce mai făcură câţiva paşi, luă cuvântul iarăşi romanul:
— Eu cred, că acum eşti destul de tare ca să mă asculţi, mai
ales că, ceea ce am să-ţi spun, te priveşte pe tine. Am vrut să-ţi fiu
de folos, frumosul meu Judah; voiam din toată inima să te servesc.
Eu te iubesc, cu iubirea aceea de care sunt capabil. Ţi-am spus
adineaori că vreau să fiu militar. De ce n-ai fi şi tu? De ce să nu
ieşi şi tu din cercul strâmt în care vă ţine legea şi tradiţia?
Judah nu răspunse.
— Care sunt înţelepţii zilelor noastre? întrebă Messala mai
departe; – nu aceia care toată viaţa lor discută despre lucruri
moarte şi trecute: despre un Baal, Jupiter şi Iehova, – despre
sisteme filosofice şi religii. Spune-mi un nume mare, Judah. Mieste
egal de unde îl vei căuta; la Roma, în Egipt, la Răsărit sau la
Ierusalim. Să mă ia Pluto, dacă nu va aparţine unui om care să nuşi
fi făurit gloria din materialul pe care i-l oferea prezentul, care să
nu fi socotit sfânt nimic ce nu servea planurilor lui şi să fi
dispreţuit ceva ce-i putea folosi lui! N-a fost aşa cu Irod? Sau cu
macabeii? Sau cu Cezar, cel dintâi şi al doilea? Urmează exemplul
lor! Începe chiar de acum! Iată, Roma îţi întinde mâna, îndatoritor,
într-ajutor, ca şi Antipatru Idumeilor.
Judah tremură de agitare. Cum ajunseseră aproape de poarta
grădinii, el îşi grăbi paşii, ca să se depărteze de Roma.
— O, Roma! Roma! murmură el.
— Fii om cu minte, stărui Messala. Lasă prostiile lui Moise
şi tradiţiile evreieşti; priveşte lucrurile aşa cum sunt. Uită-te cu
îndrăzneală în faţa Parcelor, şi ele îţi vor spune că lumea e Roma.
Întreabă-le despre Iudeea, şi-ţi vor răspunde că Iudeea nu va fi
altceva decât ceea ce vrea Roma.
Erau acum înaintea porţii. Judah se opri, luă încet mâna lui
Messala de pe umărul lui şi se uită la el cu lacrimi în ochi.
— Te înţeleg; tu eşti roman. Tu însă nu poţi să mă înţelegi pe
mine: eu sunt israelit. M-ai chinuit amar astăzi şi m-ai convins că
nu vom mai putea să fim prietenii care am fost, niciodată! Aici ne
73