cartea a doua

Numai un popor cu fantezie şi însufleţire mândră şi vitează a
putut crea legenda minunată despre venirea unui nou rege şi despre
puterea lui. Credinţa că el va veni şi va înfrânge puterea Romei, era
destulă magie pentru a cuceri toată suflarea din Galileea. Visul
venirii unui Mesia a fost pururea dulce; acum nu mai era vis, era
realitate: regele era aici.
Ben Hur îi însufleţea pe oamenii lui, spunându-le de căpitanii
oastei care se vor alia la război, în ziua hotărâtă. Cum era de pildă
Baltazar, din Antiohia, care n-aştepta decât semnalul pentru marea
luptă. Primăvara îl găsi în plină activitate, aşa că putu să-şi zică:
— Bunul rege poate să vină. N-are decât să ne spună unde
vrea să-i ridicăm tronul. Noi avem săbiile trase, ca să-i croim calea.
Şi între toţi oamenii aceştia care-l ascultau, se supuneau lui
și-l admirau, dânsul era un necunoscut. Nimeni nu-i ştia alt nume,
decât că era un fiu a lui Iuda.
Într-adevăr el şedea, cu câţiva dintre ai lui, la intrarea
cortului, pe care și-l ridicase pentru locuinţă, când un sol, un arab,
îi aduse o scrisoare. O deschise şi citi:
„Ierusalim, 4 Nisan.
S-a ivit un profet, despre care lumea spune că ar fi Elias. A
trăit ani îndelungaţi în deşerturi. Pentru noi e un profet, căci
profetică e vorbirea lui. Ne spune despre un altul, care va veni,
mult mai mare, mai luminat decât dânsul. Îl aşteptă pe malul stâng
al Iordanului. M-am dus să-l văd şi să-l ascult. Acela pe care el îl
aşteaptă este, desigur, regele! Vino şi judecă singur! Întreg
Ierusalimul, cum şi din alte părţi au venit oameni să-l vadă pe
profet. Malul râului e plin de lume, ca Muntele Măslinilor de
Paşti.
Malluch”.
Obrajii lui Ben Hur se roşiră de bucurie.
— Vestea aceasta, zise el, vestea aceasta, fraţilor, pune capăt
aşteptării noastre. Crainicul regelui a apărut şi ne-a anunţat sosirea
lui!
Citiră şi ostaşii scrisoarea şi se bucurară de cuprinsul ei.
— Să vă pregătiţi, le zise Ben Hur, – fiecare să stea la postul
lui şi să aştepte chemarea mea! Până atunci, eu alerg să mă încre-
351