cartea a doua

326
CAPITOLUL II
”O femele din Israel, îngropată aici cu fiica ei. Ajută-ne!
altfel trebuie să murim!”
Negreşit, cititorul va fi înţeles cine erau aceste victime. În
sfârşit, mama şi surioara lui Ben Hur, Tirzah.
În dimineaţa când fuseseră arestate, cu opt ani în urmă, ele
fură târâte în cetate, unde Gratus voia să le suprime. El le închise în
celula aceea tăinuită, unde credea cu siguranţă că ele vor pieri fără
urmă. Sclavii, care le târâseră la închisoare şi care zidiseră uşa
celulei, fură exilaţi, departe, ca să nu poată destăinui nimănui fapta
odioasă. Pentru a prelungi chinul nenorocitelor, ele aveau să mai
trăiască câtva timp, hrănite cu pâine şi cu apă, din mila servitorului
lor, căruia Messala poruncise să-i scoată ochii şi să-i smulgă limba.
Tot planul fusese născocit de acest roman şiret, lacom şi fără suflet,
care voia astfel să suprime familia Hur şi să pună stăpânire pe
averea lor imensă. Oricine poate să-şi închipuie viaţa de tortură a
celor două femei! Cum fuseseră ele deprinse cu o viaţă de lux şi de
confort! Cum fusese sufletul lor simţitor, civilizat prin cultură,
supus acum la chinuri cumplite!
Civilizaţia e o sabie cu două tăişuri. Cât de sus ridică ea pe
om, pe atât de jos îl coboară, când cel deprins să trăiască în
curăţenie, este constrâns la decăderea celei mai mârşave sălbăticii
şi murdării! Cu alte cuvinte: am văzut splendoarea casei princiare
în care vieţuise Tirzah şi mama ei, o viaţă luminoasă, fericită; să ne
coborâm deci cu această amintire în temniţa lor umedă şi
întunecoasă.
Amândouă se strânseră una lângă alta, la acea deschizătură
îngustă, ce da în celula singurului lor susţinător, nenorocitul orb şi
mut! Tirzah se sprijinea de mama ei şi plângea în suspine sfâşietoare.
— Fii liniştită, Tirzah, mântuirea o să vină! Am presimţirea
că nu în zadar ne-am rugat lui Dumnezeu, de câte ori am auzit
trompetele sunând, sus în cetate! Uită-te, vezi tu, prin ferestruie:
lumina soarelui e încă sus, ceasul poate să fie şapte!... Am speranţă
că o să vină cineva! Dumnezeu e bun!
Aşa, mama vorbea gingaş, mângâietor, cum se vorbeşte unui