cartea a doua

O pildă avusese: din sufletul lui vorbea Nazarineanul.
Faţa, umedă de lacrimi a lui Hristos, îl însoţea pretutindeni.
și-l îndemna, această faţă blândă ca de femeie, la iubirea senină a
cerului, iar nu la gânduri tulburi de luptă şi de război. Şi iarăşi îi
reveni întrebarea: Cine era omul acesta?
Ben Hur amncă o privire visătoare spre casa de jos,
îndreptându-şi paşii spre ea.
— Poate să-mi facă cel mai mare rău, îşi zise el; pe Messala
nu-l pot ierta! Nu-mi împart averea cu el şi nu voi fugi din oraşul
meu! Fac apel la oamenii mei din Galileea. Să începem lupta! Dacă
nu va fi Nazarineanul acela care să primească puterea domniei, va
fi altul! Dar eu vreau să lupt şi să mor pentru libertate!
Interiorul camerei, în care intră Ben Hur, era foarte slab
luminat. Într-un colţ, acoperit cu un covor preţios, el zări fotoliul
lui Simonide. Aşezat cu faţa spre fereastră, de unde se zărea oraşul,
omul părea nemişcat, cu trupul întins, ca pentru odihnă.
— Vreau să vorbesc cu el, dacă nu doarme, îşi zise Ben Hur,
şi se apropie de fotoliu.
Dar, spre uimirea lui, văzu pe Estera în locul tatălui ei.
Copila dormea într-adevăr. Somnul ei era întrerupt de suspine
scurte, cum dorm copiii după ce au ostenit, plângând.
Ben Hur o privi cu o milă adâncă. Figura ei suavă, cu
trăsături fine clasice, nu i se păruse niciodată aşa de atrăgătoare. Îşi
întinsese braţele deasupra spetezei patului, ca o pavăză de apărare.
— Nu vreau s-o trezesc, – murmură el –, n-am nimic să-i
spun, decât c-o iubesc! Ea-i o fiică a lui Israel, şi-i frumoasă! Ce
deosebire între ea şi egipteancă! Acolo totul e deşertăciune, aici
adevăr. Acolo e ambiţia, aici simţul de datorie. Acolo egoism, aici
jertfire de sine! Nu, nu mai este întrebarea dac-o iubesc. Inima mea
a grăit adevărat, nu mai este îndoială! O iubesc! Ea a fost
întotdeauna bună, prietenoasă; desigur că mă iubeşte şi ea!
Ben Hur îşi reaminti sărutarea pe care i-o dăduse la despărţire,
în Antiohia. Şi de căldura cu care ea primise această sărutare.
— O iubesc! repetă el în gând. Dar nu vreau s-o trezesc din
somnul ei dulce. Mă tem să-i spun de toate ameninţările egiptencei.
Le voi învinge, singur! Şi atunci, voi reveni să-i spun c-o iubesc.
Ea va primi cu dragoste pe sora mea, pe mama mea, căci ea-i o
400