cartea a doua

zor cu spălatul, veniră alte două femei, fiecare cu câte un ulcior gol
pe umăr.
— Pace vouă! salută una din ele.
Celelalte se opriră din lucru, se ridicară, îşi şterseră mâinile
şi răspunseră la salutare.
— Se lasă în curând noaptea, e timpul de oprire.
— Munca n-are sfârşit niciodată, zise una.
— Totuşi, trebuie să dăm timp şi odihnei şi să mai...
— Să mai ascultăm ce se întâmplă în lume, întrerupse alta.
— Ce ştiţi nou?
— Cum? n-aţi auzit?
— Nu.
— Se zice că s-a născut Mesia, urmă cu povestirea
purtătoarea noutăţilor.
O vie curiozitate se oglindea pe feţele femeilor; repede
puseră ulcioarele jos şi se aşezară pe ele ca pe scaune.
— Cum? Mesia? exclamară toate.
— Aşa se spune.
— Cine spune?
— Toţi; nu se vorbeşte decât despre asta.
— Şi crede cineva?
Azi după amiază au venit trei oameni peste pârâul Chedron,
pe drumul de la Sichem încoace, răspunse cea care povestea;
fiecare din ei era călare pe câte o minunată cămilă albă, aşa de mari
cum nu s-au mai văzut încă în Ierusalim.
Femeile deschideau gura şi ochii mari.
— Erau desigur oameni distinşi şi bogaţi, urmă povestitoarea;
căci stăteau sub baldachine de mătase; cataramele şeilor
erau de aur; de asemenea şi galoanele frâielor; zurgălăii erau de
argint şi dădeau un sunet plăcut. Pe ei nu-i cunoştea nimeni; păreau
a fi venit de la marginea pământului. Numai unul din ei vorbea, şi
pe toţi pe care-i întâlneau, chiar şi femei sau copii, îi întrebau:
Unde e nou-născutul rege al Iudeilor. Nimeni nu le răspundea,
nimenea nu pricepea ce voiau să zică; şi aşa mergeau mai departe,
spunând că ei au văzut steaua Lui la răsărit, şi au venit să i se
închine. Au întrebat şi pe romanul de la poartă, iar acesta, neştiutor
ca şi poporul de rând, i-a îndreptat la Irod.
50