cartea a doua

artă a lui e să facă din masa soldaţilor un singur om – şi acesta
trebuie să fie el însuşi; comandantul desăvârşit e un soldat înzestrat
cu o armată. Aceste consideraţii contribuiau la planul vieţii lui;
afară de aceasta spera că o carieră militară, mai mult decât una
civilă, putea să-i dea ocazia împlinirii dorinţei sale intime, ca să se
răzbune pentru nedreptatea personală suferită.
Vom înţelege acum sentimentele cu care asculta vorbele lui
Baltazar. Povestirea-i atinsese două din coardele cele mai
simţitoare dintr-însul. Inima-i bătea cu repeziciune – şi mai repede
după ce nu se mai putea îndoi că spusele erau întru toate adevărate
şi că acel Copil, găsit în chip atât de miraculos, era Mesia. Pe când
se mira că Israel rămânea atât de indiferent la revelare şi că până
acum el nu auzise încă nimic despre ea, îl preocupau două întrebări
care cuprindeau tot ce pentru moment i se părea vrednic de ştiut.
Unde era Copilul acum?
Care era misiunea Lui?
Scuzându-se pentru întrerupere, continuă să-l întrebe pe
Baltazar despre părerile lui; acesta nu se codi să vorbească.
CAPITOLUL XVI
— Dacă aş putea să-ţi răspund, zise Baltazar în felul lui
sincer, serios, – O! Dacă aş şti unde este, cum aş grăbi la El! Nici
mare nici munţi nu m-ar reţine.
— Ai încercat dar să-L găseşti? întrebă Ben Hur.
Un zâmbet trecu peste faţa egipteanului.
— Cea dintâi ţintă ce mi-am propus după ce am părăsit
refugiul ospitalier din pustiu – (Baltazar aruncă spre Ilderim o
privire recunoscătoare) – a fost ca să aflu ce-a devenit copilul. Un
an trecuse, şi n-am cutezat să mă duc în persoană în Iudeea, căci
tronul îl ocupa încă tot Irod, setos de sânge ca întotdeauna.
Reîntors în Egipt am găsit câţiva prieteni care au dat crezământ
povestirii mele despre lucrurile miraculoase pe care le văzusem şi
le auzisem, – câţiva puţini care s-au bucurat cu mine că s-a născut
Mântuitorul, şi m-au ascultat cu mare atenţie. Mai mulţi dintre ei
au plecat să cerceteze, în locul meu, despre copil. S-au dus mai
223