cartea a doua

telalii care oferă îmbrăcăminte şi obiecte de gospodărie, alţii
parfumuri, şi alţii iar mărfurile cele mai variate, de la cele necesare
până la cele de lux.
Printre toţi aceştia se înghesuie, ducând de căpăstru, strigând
şi mângâindu-şi animalele, negustorii de cai, catâri, viţei, oi, capre
şi cămile, – tot felul de animale afară de dispreţuitul porc.
CAPITOLUL VII
Să stăm în apropierea porţii şi să ne ţinem câtva timp
deschişi ochii şi urechile.
Iată venind doi oameni dintr-o clasă populară remarcabilă.
— O zei, ce frig! – zise unul din ei – un fel de uriaş în arme.
Poartă coiful de alamă, o platoşă lucitoare şi cămaşă de zale. Ce
ger! Îţi aduci aminte, Caius, de bolta aceea din Comitium de-acasă,
pe unde, spun preoţii, era intrarea în infern? Pe Pluto jur, aş putea
să stau azi mult acolo până să mă-ncălzesc!
Cel căruia i se adresa dădu pe spate gluga tunicii sale şi
răspunse cu un zâmbet ironic:
— Coifurile legiunilor care au înfrânt pe Marc Antoniu erau
acoperite cu zăpada din Galia; fireşte tu, sărmane prieten, abia ai
sosit din Egipt şi soarele lui îţi stă încă în sânge.
Cu aceste cuvinte, dispărură prin intrare. Şi dacă n-ar fi
vorbit, s-ar fi cunoscut după uniforma lor că erau soldaţi romani.
Din mulţime iese acum la iveală un evreu; e uscăţiv, cu
umerii aduşi, şi poartă o haină groasă, de culoare închisă; pletele
părului nepieptănat îi atârnă peste faţă şi umeri. E singur. Cei care
trec pe lângă el râd, sau îl batjocoresc şi mai rău, căci face parte din
secta dispreţuită a nasireilor, care se leagă prin jurământ şi rămân
netunşi, cât ţine jurământul.
Pe când privirile noastre sunt încă îndreptate asupra
nasireului, se produce deodată o mişcare în mulţimea care se
desface repede la dreapta şi la stânga; se aud observaţii muşcătoare
şi exclamări de dispreţ ici-colo. Ce este oare? Un om, după
aparenţă evreu, se apropie. De pe umeri îi atârnă o manta albă ca
zăpada; îmbrăcămintea-i e bogat brodată; un brâu roşu, ţesut cu fir,
25