cartea a doua

Malluch îl privi pătrunzător pe Ben Hur.
— Voi avea despăgubirea bunurilor mele, vorbi Ben Hur,
mai mult sieşi. Pentru a doua oară poate nu mi s-ar prezenta
ocazie... Să-i pot nimici şi mândra-i fudulie! Tata Iacob să mă ierte
atunci...
O expresie de energie puternică străluci din faţa lui frumoasă
şi dădu înţeles acestor cuvinte:
— Da, aşa să fie! Malluch, nu te sfii să povăţuieşti pe
prietenul tău să ţină prinsoarea, cât de sus ridicată: zece,
cincisprezece, douăzeci, contra una; chiar şi cincizeci, dacă e vorba
de mine şi Messala!
— Asta e o sumă importantă, zise Malluch. Va cere garanţie.
— Să i-o dai! Du-te la Simonide şi spune-i, din partea mea,
că vreau să-mi asigur afacerea. Spune-i că vreau cu orice preţ
să-mi zdrobesc duşmanul. Şi că este şi acesta unul dintre mijloace,
îndrăzneala dă putere! Şi acum, du-te! Nu pierde clipa!
Malluch salută şi se depărtă câţiva paşi. Dar se întoarse iar.
— Să mă iertaţi, grăi el către Ben Hur. Am să vă mai spun
ceva: Eu n-am putut vedea de aproape carul lui Messala dar mi-a
spus cineva că este cu o palmă mai înalt ca al tău.
— Cu o palmă! Aşa de mult! strigă Ben Hur cu bucurie.
Apoi se aplecă spre Malluch.
— Fiindcă eşti un bun evreu, Malluch, credincios neamului
tău, ia-ţi un loc deasupra porţii de triumf, în apropierea balconului
din faţa coloanei şi bagă de seamă – căci dacă am noroc, voi să...
dar nu, mai bine să nu vorbim dinainte! Tu stai numai acolo şi ţine
ochii deschişi!
În clipa aceasta Ilderim scoase un strigăt de uimire.
— Pentru numele lui Dumnezeu! Ce-i asta!
Se apropie de Ben Hur, şi-i arătă un afiş.
— Citeşte! îi zise acesta.
— Nu, e mai bine să citeşti singur.
Ben Hur citi o comunicare a prefectului provinciei, iscălită
de conducătorul circului, în care, în modul nostru modern, erau
înşirate toate punctele serbării. Întâi un cortegiu, prezentat cu o
pompă deosebită, după aceasta închinările în onoarea Consulului,
apoi jocurile: curse de alergări, de sărituri de cercuri şi boxeri,
292