cartea a doua

sute de mii de spectatori, al vostru cu şaptezeci de mii mai mult; al
vostru e de marmură, dar şi al nostru; ca dispoziţie, sunt la fel.
— Sunt valabile şi aceleaşi reguli?
Malluch zâmbi.
— Dacă ar îndrăzni Antiohia să meargă de capul ei, fiule al
lui Arrius, Roma n-ar mai fi stăpâna lumii. Legile circului
Maximus sunt valabile şi aici, cu o singură excepţie; acolo n-au
voie decât patru care să pornească în acelaşi timp, aici pornesc
oricâte ar fi, deodată.
— Acesta-i obicei grecesc, zise Ben Hur.
— Da; Antiohia e mai mult grecească decât romană.
— Aş putea deci, Malluch, să-mi aleg carul meu propriu?
— Carul tău şi caii tăi proprii; în privinţa asta nu e nicio
oprelişte.
La vorbele acestea, după cum observă Malluch, expresia de
îngrijorare de pe faţa lui Ben Hur făcu loc uneia de mulţumire.
— Încă ceva, Malluch! Când au să fie serbările?
— A, scuză! răspunse acesta. Apoi socoti cu voce tare:
Mâine – poimâine – în ziua următoare vine consulul, dacă, cum zic
romanii, zeii mărilor îi vor fi favorabili. Da, în ziua a şasea, de azi,
au să fie jocurile.
— Timpul e scurt Malluch, dar ajunge.
Cuvintele din urmă fură rostite cu hotărâre.
— Pe profeţii vechiului nostru Israel! Vreau să pun mâna iar
pe hăţuri. Dar stai! Mai e ceva de ştiut: E sigur că Messala va fi
printre concurenţi?
Malluch pricepu acum planul şi ocazia favorabilă ce se
prezenta, ca să fie umilit romanul. N-ar fi fost un adevărat urmaş al
lui Iacob, dacă, cu simpatia lui sinceră pentru Ben Hur, nu s-ar fi
gândit numaidecât la şansele lui de reuşită. Vocea-i tremura, când
întrebă:
— Ai exerciţiul necesar?
— Să nu te temi de nimic, prietene. În circul Maximus,
învingătorii din ultimii trei ani şi-au dobândit cununile după voinţa
mea. Întreabă-i, întreabă pe cei mai buni dintre dânşii şi au să
confirme. La ultimele jocuri mari însuşi împăratul mi-a oferit
graţia lui, dacă voiam să conduc caii lui împotriva concurenţilor
184