cartea a doua

CARTEA A PATRA
CAPITOLUL I
Suntem în luna iulie a anului 23 după cronologia noastră, şi
anume în Antiohia, pe atunci regina Răsăritului şi, după Roma, cea
mai puternică, dacă nu şi cea mai populată cetate din lume.
Era răspândită părerea că desfrâul acelei epoci îşi avea
originea la Roma, şi de acolo se răspândea asupra imperiului
întreg, şi că oraşele mari nu făceau decât să oglindească moravurile
capitalei de la Tibru. Acest lucru e îndoielnic. Mai de grabă s-ar
părea că cei învinşi au influenţat moravurile cuceritorilor. În
Grecia ei au găsit un izvor de stricăciune, tot astfel în Egipt; şi cine
a studiat bine istoria evului vechi, a trebuit să vină la convingerea,
că şuvoiul de stricăciune de moravuri s-a revărsat de la răsărit la
apus; cetatea Antiohia, una din cele mai vechi sedii ale puterii şi
fastului asirian, unul din izvoarele de căpetenie ale curentului de
stricăciune.
O corabie de transport porni din apele albastre ale mării la
gura râului Orontes. Era înainte de amiază. Căldura era mare;
totuşi, toţi cei ce puteau uza de acest privilegiu, se găseau pe punte;
printre ei şi Ben Hur.
În cei din urmă cinci ani, tânărul devenise bărbat în lege.
Deşi haina de pânză albă pe care o purta acoperea întrucâtva
conturul corpului său, totuşi înfăţişarea lui avea ceva neobişnuit de
atractiv. Mai bine de o oră stătuse în umbra pânzelor. În acest timp,
mai mulţi tovarăşi de călătorie de naţionalitatea lui încercaseră în
zadar să lege vorbă cu el. La întrebările lor răspunsese, în limba
latină, scurt şi serios, deşi politicos. Limba curată în care vorbea,
atitudinea-i distinsă, rezerva lui, totul contribuia să le trezească şi
mai mult curiozitatea. Cei care îl observau, mai de aproape, vedeau
unele particularităţi ale persoanei sale, care contrastau prea mult cu
137