cartea a doua

templu la palat, de la Ierusalim la Roma, când cu viclenie şi intrigi,
şi uneori şi cu armele în mână. Mai mult de o dată răsunară sfintele
clădiri de pe Muntele Moriah de zgomotul de arme şi strigăte de
război. În cele din urmă, Archelau trebui să plece în exil.
Dar nici în decursul acestor lupte contra unui adversar
comun, cele două partide nu-şi pierduseră din vedere scopurile lor
distincte. Fruntaşii îl urau pe marele preot Ioazar; partidul
poporului ţinea la el. Când Archelau, cel destinat de Irod ca
succesor, căzu,Ioazar îi împărtăşi soarta; în locul lui, fruntaşii
aleseră ca mare preot pe Annah, fiul lui Seth. Cu acest chip,
duşmănia dintre cele două partide se înăspri şi mai mult.
În decursul luptei împotriva nenorocitului ethnarch, fruntaşii
găsiseră să se ataşeze de Roma. Deoarece regatul lui Archelau nu
fusese recunoscut, trebuia să se instituie o altă formă de guvern; pe
aceasta o recunoscură şi de aceea favorizară transformarea Iudeei
în provincie romană. Prin aceasta însă dădeau arme noi adversarilor;
şi când se încorporă şi Samaria în noua provincie, fruntaşii
scăzură în număr, devenind o minoritate, care nu-şi mai găsea
sprijinul decât la Curtea imperială din Roma şi în averile ce le
poseda. Cu toate acestea reuşiseră să se menţină cincisprezece ani,
adică până la venirea lui Valerius Gratus, atât în templu cât şi în
palat.
Annah, favoritul partidului său, îşi întrebuinţase puterea
credincios în interesul protectorului său imperial. O garnizoană
romană ţinea ocupată cetatea Antonia; înaintea porţilor palatului
stăteau santinele romane; un judecător roman împărţea dreptatea,
civilă şi penală; impozite romane, care se executau cu mare
străşnicie, apăsau pe orăşean şi sătean; poporul era chinuit în mii
de feluri. Annah se pricepuse totuşi să-l menţină în linişte aparentă.
Roma n-avea alt prieten mai sincer; pierderea lui fu numaidecât
simţită. După ce îşi predase slujba şi însemnele ei nou-numitului
mare preot Ismael, se duse la sala de sfat a partidului poporului şi
deveni şeful unui partid nou.
Gratus, părăsit de toate partidele, ajunse curând în situaţie
dificilă. Focul nemulţumirilor, care timp de cincisprezece ani
mocnise numai, sub cenuşă, începu să izbucnească, în flăcări vii.
La câteva săptămâni după ridicarea lui Ismael la rangul de mare-
64