cartea a doua

ăspunseră ei.
— Ei, şi noi am văzut ceva de minune, dar de auzit n-am
auzit nimic. Ce-aţi auzit voi?
— Să mergem mai întâi la peştera din împrejmuire, ca să ne
asigurăm. Vino cu noi, să vezi şi tu.
— E de prisos!
— Nu! S-a născut Mesia.
— Mesia! De unde ştiţi?
— Să mergem mai întâi şi să vedem.
Omul râse dispreţuitor.
— Mesia! Şi cum aţi putea voi să-L recunoaşteţi?
— A fost născut în astă noapte şi se află într-o iesle; aşa ni
s-a vestit. Nu e decât un singur loc cu iesle în Betleem.
— Peştera?
— Da! Vino cu noi.
Trecură prin curte, fără a fi observaţi, deşi mai erau acolo
câţiva şi vorbeau despre lumina miraculoasă.
Uşile peşterii erau deschise; un felinar ardea înăuntru. Intrară
fără să mai întrebe.
— Pace vouă! îi salută paznicul pe Iosif şi pe omul din Bet-
Dagon. Iată nişte oameni aici care caută un copil ce s-ar fi născut
în astă noapte; zic că l-ar recunoaşte după acestea: că e învelit în
scutece şi e culcat într-o iesle.
Iosif era mişcat; se întoarse şi răspunse:
— Copilul e aici.
Fură conduşi la una din iesle; acolo era culcat copilul.
Apropiară lumina; apoi păstorii priviră copilul cu evlavie mută; nu
se vedea niciun semn deosebit; era un copil ca alţi copii nounăscuţi.
— Unde e mama? întrebă paznicul.
Una din femei luă copilul şi îl puse în braţele mamei, care
odihnea alături. Cei de faţă o împresurară.
— E Mesia, zise în sfârşit unul din păstori.
— Mesia! Repetară cu toţii şi căzură în genunchi în adorare.
Unul din ei repeta mereu:
— El este Domnul şi strălucirea Lui umple cerul şi pământul.
Oamenii aceia simpli nu se îndoiau deloc; sărutară marginea
46