cartea a doua

fost dedicată exclusiv unor fiinţe iubite. De aceea, calităţile mai
mult bărbăteşti, ale caracterului său, ieşiseră prea puţin la iveală
până atunci. Uneori simţise imbolduri de ambiţie, dar erau mai
mult visări nelămurite. Acum însă devenise altul cu totul. Un semn
al acestei schimbări fu că atunci când ridică fruntea şi întinse
braţele cătuşelor, buzele-i pierdură liniile blânde de până atunci.
Din acel moment copilăria-i se sfârşise; devenise bărbat.
Un semnal de tobe răsună în curte. Când se termină, se
deşteptă şi galeria de soldaţi. Unii din ei aruncară pe jos prada, căci
nu îndrăzneau să se prezinte în rânduri cu obiecte de jaf în mâini.
Aşa că erau pe jos multe obiecte de preţ aruncate.
Când Judah coborî, legionarii erau în ordine de marş; ofiţerul
nu mai aşteptă decât împlinirea ordinului său din urmă.
Mama şi sora, precum şi cei arestaţi cu toţii, fură conduşi
prin poarta de intrare de la nord, unde ruinele erau îngrămădite.
Jalnică era tânguirea servitorimii, dintre care mulţi erau născuţi
chiar în casa aceea.
După ce, în sfârşit, şi caii şi toate vitele, ce se găseau acolo,
fură mânate, Judah începu să înţeleagă toată cuprinderea răzbunării
procuratorului. Clădirea întreagă era prada acestei răzbunări. Câtă
vreme ordinele puteau fi executate, nu trebuia să mai rămână
nimica viu între zidurile ei. Dacă ar mai fi fost în Iudeea unii atât
de îndrăzneţi încât să se gândească la asasinarea unui procurator
roman, să le servească drept pildă istoria soartei familiei princiare
Hur, şi distrugerea casei sale.
Ofiţerul aştepta afară, în vreme ce un detaşament de soldaţi
baricada poarta, deocamdată.
În stradă luptele încetaseră aproape cu totul; de pe acope-
rişuri, ici-colo nori de praf arătau că se mai produceau unele
atacuri. Legionarii stăteau cei mai mulţi liniştiţi în rânduri; nu
pierduseră nimic din strălucirea şi prestanţa lor.
Uitând de situaţia-i proprie, Judah se îngrijora numai de
soarta prizonierilor, printre care în zadar căuta să vadă pe mama şi
pe sora sa.
Atunci se ridică deodată o femeie de la pământ, unde stătuse
chircită, şi alergă înapoi la poartă. Câţiva dintre soldaţii de pază
voiră s-o oprească; dar când ea se smulse din mâinile lor, se ridică
99