cartea a doua

— Noi venim din depărtări mari ca să-l vedem pe regele
Iudeilor. Poţi tu să ne spui, unde să-L găsim?
Soldatul ridică viziera coifului şi strigă cu voce tare, pe când
din dreapta intrării apăru un ofiţer:
— La o parte!
Cum mulţimea nu se grăbea să se supună, se avântă agi-
tându-şi suliţa în aer, la dreapta şi la stânga; atunci se făcu loc
liber.
— Ce vreţi voi? îl întrebă pe Baltazar în limba ţării.
În aceeaşi limbă, Baltazar răspunse:
— Unde este nou-născutul rege al Iudeilor?
— Irod? întrebă mirat ofiţerul.
— Irod e rege din graţia împăratului, nu, nu Irod.
— Alt rege al Iudeilor nu este.
— Dar noi am văzut steaua Lui şi am venit ca să ne închinăm
Lui.
Romanul rămase mirat.
— Plecaţi de-aici, le zise în sfârşit. Plecaţi! Eu nu sunt evreu;
întrebaţi-i pe învăţaţii din templu sau pe Annah, preotul, sau şi mai
bine pe Irod el însuşi. Dacă afară de el mai e şi un alt rege al
Iudeilor, va şti el să-l găsească.
Făcu acum loc străinilor, şi aceştia intrară pe poartă. La
începutul străzii înguste Baltazar îşi opri animalul şi zise
prietenilor săi:
— Scopul prezenţei noastre aici e acum destul de cunoscut.
Până la miezul nopţii întreg oraşul va fi aflat despre noi şi misiunea
noastră. Să căutăm acum hanul.
CAPITOLUL XIII
În seara aceea, mai multe femei erau ocupate cu spălatul, pe
treapta de sus a scărilor ce duc la Lacul Siloam. Fiecare îngenunchea
înaintea unui vas mare de lut. O fată care sta la capătul de
jos al scărilor, le aducea apă şi cânta în vreme ce umplea ulciorul.
Cântecul era vesel şi le uşura desigur munca. Din când în când se
lăsau pe călcâie şi priveau la munţii dimprejur. Pe când îi dădeau
49