cartea a doua

oman.
O femeie adaugă:
— Aşa este! şi este mai frumos decât un roman!
Încurajat, adeptul de mai înainte strigă din nou:
— O sută de sicii, pe evreu!
— Prostule, îi răspunse un vecin din Antiohia, care şedea în
faţa lui, nu ştii că s-au pus cincizeci de talanţi contra lui şi şase
contra unul pe Messala? Ţine-ţi banii, că se supără Abraham şi te
pedepseşte.
Discuţiile mai urmară şi nu întotdeauna pe un ton urban.
Când procesiunea se sfârşi, Ben Hur avu impresia că dorinţa
lui se va împlini. Mii de suflete aşteptau cu înfrigurare lupta lui cu
Messala.
CAPITOLUL XIII
Programul se apropie de sfârşit pe la ora trei, după timpul de
azi. Conducătorul jocurilor anunţă o pauză, pentru reculegerea
asistenţei. Porţile s-au deschis în acelaşi timp şi lumea se răsfiră
printre coloane, pe unde se găseau băuturi răcoritoare şi ceva de ale
mâncării. Cei rămaşi în circ discutau cu interes şi îşi scoteau
tăbliţele cu însemnări, uitând rivalitatea de câştigători şi păgubaşi.
Nobilii profitau de pauză şi îşi ocupau locurile rezervate. Ei
nu veniseră decât pentru alergările cu trăsura. Printre aceştia era şi
Simonide cu ai lui. Locurile lor erau tocmai în faţa lojii, unde
şedea Consulul.
Când intrară, urmaţi de servitorii care aduceau un jilţ, pentru
marele negustor, se făcu o mişcare de curiozitate în circ. Se rosti
numele lui: Simonide! Şi un vecin îl prinse în braţe, ajutându-l să
ia loc.
Unii se urcară pe bănci ca să-l poată zări pe omul despre care
se spuneau minuni! Fu recunoscut şi Ilderim. Îl salutară mulţi. Dar
pe Baltazar nu-l cunoscu nimeni. Asemenea nimeni nu ştia cine
erau femeile voalate de lângă el.
Lumea îi salută cu respect şi servitorii le arătau locurile care
se aflau în rând, unul lângă altul, lângă parapet. Puteau să-şi
303