cartea a doua

manierele lui fine, patriciene. Astfel, braţele îi erau disproporţionat
de lungi; şi când prindea vreun obiect ca să se ţină în echilibru de
clătinarea corăbiei, nu se putea să nu se observe mâinile-i mari şi
puternice. Astfel se alătură curiozităţii, de a şti cine şi ce era,
dorinţa de a afla ceva mai amănunţit despre împrejurările vieţii
sale. Cu alte cuvinte, întreaga lui înfăţişare trebuia să-i spună
oricui: Acest om are un istoric al vieţii.
Galera în timpul acesta acostase într-un port al Ciprului şi
luase la bord pe un evreu de înfăţişare venerabilă. Acesta era
liniştit, rezervat şi cu părintească bunăvoinţă faţă de toţi. Ben Hur
îi adresă câteva întrebări; răspunsurile îi dobândiră încrederea şi
duseră la o convorbire mai lungă.
Pe când galera intra în golful de acostare al Orontesului,
întâlni alte două corăbii, care se zăriseră încă din larg şi acum
pluteau şi ele în gura fluviului. Acestea nu arborase decât steaguri
mici, galbene. Despre însemnătatea acestor semnale, se exprimară
mai multe presupuneri. În cele din urmă, unul din călători se adresă
venerabilului evreu şi-l întrebă.
— Da, eu cunosc însemnarea steagurilor, răspunse el; ele nu
denotă naţionalitatea, ci sunt numai semnele proprietarului.
— Are el multe corăbii?
— Da.
— Îl cunoşti?
— Am legături de afaceri cu el.
Privirile călătorilor erau îndreptate spre cel ce vorbea şi
păreau a-l ruga să continue. Ben Hur asculta cu atenţie.
— Locuieşte în Antiohia, urmă evreul bătrân în felul lui
liniştit. Bogăţia lui nemăsurată a atras atenţia obştească asupra lui,
şi ce se vorbeşte despre el nu e întotdeauna de laudă. În Ierusalim
trăia cu mulţi ani înainte un prinţ, dintr-o familie străveche, anume
Hur.
Judah se silea să pară liniştit, dar inima-i bătea mai cu putere.
— Prinţul era negustor cu mari talente pentru afaceri. A pus
la cale multe întreprinderi care se ramificau parte în Orientul
Depărtat, parte în apus. A întemeiat filiale în oraşe mari. Cea din
Antiohia a pus-o sub conducerea unui anume Simonide, care cu tot
numele lui grecesc, era israelit; unii spun că a fost mai demult un
138