cartea a doua

Soldaţii ridicară crucea şi o aşezară conform ordinului.
Corpul răstignit atâma greu mâinilor însângerate de piroane; pe
faţa Lui se vedea o sfâşietoare suferinţă; dar nici acum nu se văita.
Doar un suspin se auzi de pe buzele-I albe, ruga cea mai sfântă
despre care spune Biblia:
„Iartă-le, Doamne, căci nu ştiu ce fac!”
Când apoi crucea fu ridicată sus, până la cer, în văzul tuturor,
cu trupul răstignit, ea fu salutată cu strigăte de bucurie ieşite din
mii de glasuri. Mulţimea se înghesuia să poată citi inscripţia de
deasupra capului Nazarineanului, pe care o repetară cu strigăte
ironice: „Regele Iudeei! Salve ţie, Regele Iudeei!”
Episcopul vru să potolească mulţimea cu o cuvântare. Dar
nimeni nu vru să-l asculte. Şi Iisus Nazarineanul privea, cu ochii
muribunzi, de sus, lumea înnebunită pe care o iubise, şi oraşul
scump, care-L trădase.
Soarele se apropia de amiază; colina strălucea în raze
fierbinţi, în care se scăldau şi dealurile dimprejur, ca într-o purpură
regească. Palatele şi Templul, cu turnurile lor, se răsfătau în
frumuseţea feerică a zilei senine, mândre de maiestatea lor. Dar o
umbră neagră acoperi deodată tot cerul şi se întinse peste pământul
larg. Întâi păru ca un nor trecător, cum de multe ori se întâmplă să
se întunece soarele zilei de vară; dar în curând întunericul se făcu
atât de mare, încât mulţimea lărmuitoare amuţi de spaimă. Nu se
mai vedea cerul, nici dealurile, nici Templul şi palatele, cu
turnurile lor sclipitoare, nici priveliştea celui mai cumplit spectacol
din lume! Oamenii se uitară serbezi, unul la altul, tremurând.
— E numai o ceaţă, un nor, linişti Simonide pe fiica sa
înspăimântată. O să treacă, o să se lumineze iar.
Ben Hur crezu altfel.
— Nu-i niciun nor, nicio ceaţă, zise el. E opera spiritelor,
ruga profeţilor şi a sfinţilor, de milă pentru natură, ca ea să nu vadă
nelegiuirea! Îţi spun, Simonide, că adevărat Fiul lui Dumnezeu este
Acela, care atârnă acolo!
Lăsă în uimire, după aceste cuvinte, pe Simonide şi se
apropie de Baltazar, care era tot în genunchi, şi punând mâna pe
umărul bătrânului, îi zise:
— O, înţeleptule egiptean, ascultă! Tu singur ai avut
416