cartea a doua

unicul să se ridice prin intrigi, semănări de discordii, treceri repezi
dintr-un partid într-altul, ceea ce în luptele de atunci dintre despoţii
romani părea avantajos. Fără nicio dreptate, ci numai prin josnică
linguşire, i s-a zis „cel mare”. El n-a săvârşit nimic de seamă, din
contra, a fost un adevărat monstru. În afară de soţia lui, a pus să fie
ucişi şi cei doi fii, fără apărare, ai ei; pe cumnatu-său a pus să-l
înece în baie fără nicio vină, pe fiul său din prima căsătorie a pus
să-l execute. Pe toţi adversarii lui, îndeosebi pe macabei, i-a exterminat,
parte cu vicleşug, parte cu putere. Măcelărirea copiilor
nevinovaţi ordonată de el e cunoscută; la trei luni după naşterea lui
Hristos a murit în chinuri grozave.)
— Pe Bacchus! exclamă unul din gladiatori strângând
pumnul, – capetele acestora nu sunt mai rezistente decât nişte
găoace de ou.
Gestul era însoţit de o privire sălbatică. Să privim în altă
parte, la o privelişte mai prietenoasă.
În faţa noastră avem o livadă de pomi. Proprietarul e chel, cu
faţa lunguiaţă şi nasul coroiat. Şade, sprijinit de zid, pe o pătură
întinsă peste praf; ca adăpost pentru cap are o mică pânză de cort;
în jurul lui, la depărtarea braţului, se înşiră, pe scaune mici, coşuri
de nuiele pline cu migdale, struguri, smochine şi rodii. La acesta
vine acum un om care trebuie să ne reţină atenţia, fireşte dintr-un
alt motiv decât gladiatorii; e un om cu adevărat frumos; un grec
frumos. O cunună de mirt, de care atârnă încă frunzele pe jumătate
pălite şi boabe necoapte, îi împresoară tâmplele şi-i ţine în ordine
părul fâlfâind. Poartă o tunică roşie stacojie, din cea mai fină stofă
de lână; de sub cingătoarea de piele, strânsă cu o cataramă fin
lucrată în aur, cade în falduri până la genunchi tivitura brodată în
fir; în jurul gâtului poartă un şal tot de lână, care-i atârnă peste
spate; cât se vede din braţe şi picioare, e alb ca fildeşul, şi de o
frăgezime ce dă dovadă despre o iscusită întrebuinţare a băilor,
uleiurilor şi periilor.
Negustorul de fructe, fără a se ridica de jos, făcu o închinăciune
şi o salutare cu mâinile.
— Ce ai pe ziua de astăzi, fiu al lui Paphos? întrebă tânărul
grec, examinând coşurile. Mi-e foame. Ce ai pentru dejun?
— Fructe de Pedius, excelente, cum obişnuiesc să ia dimi-
27