12.06.2013 Views

cartea a doua

cartea a doua

cartea a doua

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

— Şi fecioara, zise Ben Hur ca pentru sine, era fiica lui.<br />

Căzu pe gânduri. Chipul fetei îi apărea şi mai graţios decât al<br />

Esterei; totuşi nu.<br />

— Mai spune-mi, întrebă încă o dată: acei trei oameni<br />

trebuiau să întrebe: Unde s-a născut Cel ce are să fie rege al<br />

Iudeilor?<br />

— Nu tocmai aşa. Ziceau: nou-născutul rege al Iudeilor.<br />

Acestea au fost cuvintele, cum le-a auzit bătrânul şeic în pustiu, şi<br />

de atunci a aşteptat sosirea regelui; şi nimenea nu i-a putut scoate<br />

din gând că se va arăta.<br />

— Cum? Ca rege?<br />

— Da; şi acesta va pecetlui soarta Romei, aşa zice şeicul.<br />

Ben Hur tăcu câtva timp, cufundat în gândire.<br />

— Bătrânul acesta, zise apoi, e unul din milioanele de<br />

oameni care au de răzbunat o nedreptate; credinţa aceasta,<br />

Malluch, îi susţine speranţa. Căci altfel cine poate să fie rege al<br />

Iudeilor, decât Irod, cât timp stăpâneşte Roma? Dar spune mai<br />

departe: ai auzit tu ce i-a spus Simonide lui?<br />

— Dacă Ilderim e un om serios, – Simonide e un înţelept –<br />

răspunse Malluch. Am ascultat cu băgare de seamă ce spune –<br />

dar... atenţie! E cineva pe urmele noastre.<br />

Zgomotul deveni mai distinct. În curând putură deosebi uruit<br />

de trăsură şi tropot de copite. Câteva momente mai târziu apăru<br />

însuşi şeicul Ilderim călare, urmat de servitorii săi şi de patru cai<br />

roşcaţi, arabi, înhămaţi la trăsură. Şeicul ţinea capul cu barba lungă<br />

albă în piept. Prietenii noştri îi ieşiră întru întâmpinare; la vederea<br />

lor ridică capul şi zise prietenos:<br />

— Pace vouă! A! iată-l pe prietenul meu Malluch! Bine aţi<br />

venit! Şi să nu spui că te duci, ci că acum vii şi că-mi aduci veşti de<br />

la bunul Simonide – să-l ţie Dumnezeul părinţilor lui încă mulţi ani<br />

în viaţă! Luaţi hăţurile şi urmaţi-mă amândoi! Am pâine şi lapte<br />

sau, dacă preferaţi, rachiu de orez şi carne fragedă de antilopă<br />

tânără. Veniţi!<br />

Îl urmară la cort. După ce descălecară, şeicul le mai zise un<br />

bun-venit de la intrare şi le oferi pe o tavă pahare cu o băutură<br />

dulce, pe care o turnase dintr-o carafă mare de piele neagră.<br />

— Luaţi şi beţi, le zise cu voioşie; beţi: aceasta e băutura<br />

190

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!