cartea a doua

Cu aceste cuvinte, Ben Hur se întoarse, ca să-i îndeplinească
dorinţa şi ajunse ochi în ochi cu Messala. Privirea evreului era
provocatoare, îndârjită; a romanului respira buna dispoziţie.
— O străino, eşti tot atât de crudă pe cât eşti de frumoasă,
zise Messala salutând-o cu mâna. Dacă Apollo nu va veni să te
răpească, mă vei revedea. Fiindcă nu ştiu care este patria ta, nu pot
să invoc niciun zeu pentru ocrotirea ta; de aceea, pe toţi zeii, mă
voi oferi eu însumi.
Cum Myrtilus potolise iar caii şi îi readusese în loc, Messala
se reîntoarse la carul lui. Femeia se uită în urma lui. Nu era
displăcere în privirile ei. Ben Hur îi oferi acum apa. Bătrânul bău.
Apoi duse ea paharul la buze şi îl redădu, cu un gest graţios, lui
Ben Hur.
— Păstrează-l, te rugăm! E plin de bune urări pentru tine.
La o strigare, cămila se ridică şi voia să înainteze; când
bătrânul îl chemă:
— Vino încoace.
Ben Hur se apropie respectuos.
— Tu ne-ai făcut nouă, străini, un mare serviciu. Nu este
decât unul Dumnezeu; în numele lui sfânt îţi mulţumesc. Eu sunt
Baltazar din Egipt. În marea dumbravă de palmieri, dincolo de
satul Daphne, în umbra palmierilor, stă şeicul Ilderim, nobilul, în
corturile lui, şi noi suntem oaspeţii lui. Caută-ne acolo, şi vei fi
primit cu salutarea unor oameni recunoscători.
Admirând glasul limpede al bătrânului şi înfăţişarea lui
venerabilă, Ben Hur rămase în urmă. Cum se uita după dânşii,
privirile-i întâlniră pe ale lui Messala, acesta pleca, cum venise,
nepăsător, vesel, zâmbind ironic.
180
CAPITOLUL IX
Nu există îndeosebi mijloc mai sigur de-a atrage necazul
unui om, decât acela de a te distinge acolo unde el n-a reuşit. În
cazul nostru însă, Malluch făcea o fericită excepţie de la regulă.
Incidentul al cărui martor fusese, îl ridica pe Ben Hur în stima lui,
căci nu putea să-i tăgăduiască curajul şi dibăcia; dacă reuşea acum