cartea a doua

— Nu mie mi s-a născut, exclamă.
Poate îi pluteau înaintea minţii umbrele acuzatoare ale
copiilor omorâţi. Se reculese, şi zise liniştit:
— Unde e nou-născutul rege?
— Aceasta e, o rege! ceea ce întrebăm şi noi.
— Mă uimiţi! Îmi veniţi cu o problemă mai grea decât toate
cele ale lui Solomon! Cum vedeţi, eu sunt într-o vârstă când
curiozitatea e neînfrântă ca şi în copilărie; e o cruzime să vă jucaţi
cu ea. Povestiţi mai departe, şi am să vă onorez aşa cum se
onorează regii pe sine. Spuneţi-mi tot ce ştiţi despre noul-născut, şi
eu vă voi ajuta să-L căutaţi. Iar după ce-L vom fi găsit, voi face
ceea ce veţi dori. Am să-L aduc la Ierusalim şi să-L educ ca rege;
îmi voi folosi influenţa la împăratul, ca să i se dea onoruri şi situaţii
înalte. Gelozie între noi n-are să fie, vă jur. Spuneţi-mi însă mai
întâi cum aţi putut voi, pe care mări şi pustiuri vă despărţeau, să
auziţi în acelaşi timp despre El?
— Am să ţi-o spun cu adevărat, o rege!
— Vorbeşte! ordonă Irod.
Baltazar se ridică şi zise solemn:
— Există un Dumnezeu atotputernic.
Irod tresări.
— El ne-a poruncit să venim aici, şi ne-a promis că-L vom
găsi pe mântuitorul lumii, că-L vom vedea, vom putea să ne
închinăm Lui şi să dăm mărturie despre venirea Lui. Ca semn din
cer, ni s-a arătat fiecăruia dintre noi o stea. Duhul Lui era cu noi. O
rege, duhul Lui este acum cu noi!
Cei trei erau adânc mişcaţi; grecul se stăpânea cu greu să nu
exclame. Irod privea pătrunzător de la unul la altul; era şi mai
nemulţumit şi mai bănuitor decât mai înainte.
— Vă bateţi joc de mine, le zise; sau dacă nu, atunci spuneţimi
mai mult. Ce va avea să urmeze după sosirea noului rege?
— Mântuirea omenirii.
— Mântuire, de ce?
— De păcatele ei.
— Şi prin ce mijloc?
— Prin puterea lui Dumnezeu; prin credinţă, iubire şi fapte
bune.
57