cartea a doua

până în clipa Lui din urmă. Simţul dreptăţii se revoltă în el. Cât de
mult îi datora şi dânsul! De ce nu făcuse tot ce ar fi putut face,
pentru scăparea Lui? Acum era momentul unei fapte mari, eroice!
O lovitură, bine chibzuită, dată cu hotărâre, ar fi putut împrăştia
mulţimea, ar fi putut smulge pe osândit din mijlocul zbirilor săi, şi
ar fi putut să răsune ca trompeta deşteptătoare – în această clipă
supremă – sufletul galileenilor? O, Dumnezeul lui Abraham, să nu
poată el ajuta nimic!
În clipa aceea privirea lui căzu pe un grup de tineri. Se
strecură prin mulţime până la ei.
— Veniţi după mine! le strigă el. Am să vă vorbesc!
Galileenii îl urmară în umbra unei case, unde Ben Hur le
vorbi:
— Voi sunteţi dintre aceia care aţi jurat pe spada mea, pentru
triumful viitorului rege! Aveţi armele voastre la voi? Acum e
vremea să vă folosiţi de ele! Duceţi-vă îndată, adunaţi pe toţi
tovarăşii de arme, la locul execuţiei, gata să scăpaţi pe Nazarinean!
Grăbiţi! Repede! Cu Nazarineanul moare libertatea noastră! De ce
mai staţi?
Cu toţii se uitară respectuoşi la el, dar niciunul nu se mişcă.
— N-auziţi? întrebă el.
Răspunse unul din ei:
— Fiule Judah, – numai sub acest nume îl cunoşteau –, fiule
Judah, tu eşti cel înşelat, nu noi, care îţi purtăm armele!
Nazarineanul nu este regele, n-are sufletul unui rege! Am fost
lângă El, când a intrat în Ierusalim; L-am ascultat în Templu; El a
fost cu necredinţă şi-a trădat Israelul. El a dezminţit, a dărâmat
tronul lui David! El nu este regele, şi Galileea nu ţine cu El! Poate
să moară! Dar ascultă, fiule Judah: Noi purtăm armele tale şi ţi-am
jurat credinţă. Dacă ne porunceşti tu, ne vom strânge în jurul tău la
cruce!
Clipa hotărâtoare, în viaţa lui Ben Hur, era aici. Dacă s-ar fi
folosit de puterea lui, în această împrejurare, istoria lumii s-ar fi
schimbat. Ar fi fost însă rânduită de oameni, şi nu de mâna lui
Dumnezeu! O confuzie neaşteptată se năzări în mintea lui. Ceva ce
i se limpezi abia după învierea Nazarineanului. Moartea Lui a fost
necesară omenirii, pentru temelia religiei creştine. În confuzia
412