cartea a doua

trepte. Tribunul veni de pe punte. La porunca lui, soldaţii îşi îmbrăcară
armura. La un alt ordin al lui, se examinară maşinile, lăncile,
săgeţile, care se aduseră în mănunchiuri mari de jos. Alături se
aşezară ulcioare cu uleiuri uşor de aprins şi coşuri cu bumbac tors
în fitiluri. Şi când, în sfârşit, Ben Hur văzu că tribunul se urcă pe
platformă şi îşi puse şi el coiful şi scutul, nu se mai putea îndoi de
însemnătatea pregătirilor.
În fiecare bancă de vâslit era un lanţ cu cătuşe grele.
Supraveghetorul, trecând de la număr la număr, le puse cătuşele.
Acum aceştia nu mai aveau decât putinţa de a se supune ordinelor,
iar în caz nenorocos, n-aveau nicio posibilitate de-a muri.
În cabină era tăcere adâncă; fiecare dintre vâslaşi simţea
ocara ce i se impunea. Dar Ben Hur – mai amar decât toţi. Cu orice
preţ ar fi depărtat-o de la el.
Auzind clinchetul cătuşelor, îşi făcea iluzia că poate tribunul
va veni şi va face o excepţie cu dânsul, după simpatia ce-i arătase.
Ben Hur aştepta cu nerăbdare. Căuta mereu cu privirile spre
tribun, care acum se culcase să se odihnească.
Supraveghetorul venea. Era acum la numărul 1. Chinchetul
lanţurilor era sinistru. În sfârşit: numărul 60! Cu liniştea disperării,
Ben Hur ţinea lopata în echilibru şi întinse piciorul ca să fie pus în
cătuşe. În acest moment tribunul făcu o mişcare, se ridică și-l
chemă pe supraveghetor.
Israelitul fu cuprins de o violentă agitare. Omul puternic
întoarse privirea de la supraveghetor spre dânsul. El nu auzea ce se
vorbea, dar îi fu de ajuns că lanţul de la piciorul lui rămăsese
nefolosit şi supraveghetorul se reîntoarse la locul lui de la masa de
rezonanţă ca să bată tactul. Niciodată loviturile ciocanului nu-i
sunaseră atât de plăcut. Îşi propti pieptul de capătul lopeţii
îngreunate cu plumb şi o împinse cu toată puterea înainte, până ce
începu să se înconvoaie, de parcă sta să se frângă.
Supraveghetorul se apropie de tribun şi arătă zâmbind spre
numărul 60.
— Ce forţă! zise.
— Şi ce duh, răspunse tribunul. Pe zei! îi stă bine fără cătuşe.
Să nu i le mai pui.
Zicând aşa, se întinse iar pe patu-i de odihnă.
123