cartea a doua

paturi prin care în zile de secetă fluviul era condus pentru
înviorarea solului, şi se asemănau cu covoare verzi presărate cu
flori, pe care ici-colo păşteau turme de oi albe ca zăpada. Se
auzeau de departe glasurile păstorilor care mergeau în urma
turmelor. Sub cerul liber se ridicau nenumărate altare, înaintea
cărora se aduceau jertfe. Cete de oameni, în alb ca şi altarele,
treceau în procesiune de la unul la altul, şi fumul jertfei plutea în
nori palizi peste sfintele locaşuri la cer.
Cu încântare îi treceau privirile de la un punct la altul, peste
livezi şi dealuri, sau se opreau ca îmbătate asupra vreunui obiect –
căutau apoi să pătrundă dumbrava sau privea procesiunile, îşi dau
zadarnic osteneala să urmărească potecile şi cursurile de apă, care
toate se pierdeau înlănţuite pe fondul întunecat. Ce mistere putea să
ascundă o intrare atât de minunată? Ici-colo se ridica o voce şi pe
când privirile-i rătăceau mai departe, ajunse, impresionat de cele
văzute, la convingerea că aici domnea pacea în aer şi pe pământ, şi
oricare era invitat să se oprească aici şi să se odihnească.
Deodată i se lumină un gând: dumbrava era în realitate un
templu, un templu imens, fără ziduri.
Nu mai era altul la fel. Arhitectul nu-şi bătuse capul mult cu
stâlpi şi hale, cu măsurătoare de spaţii; nici nu se gândise la o
exactă ţărmuire a ideii pe care voia s-o întrupeze. El n-a făcut decât
să-şi la în slujbă natura; arta nu poate să tindă la ceva mai sus.
Astfel expertul fiu * al lui Zeus şi al Callistei a creat vechea
Arcadie; şi aici ca şi acolo, spiritul creator a fost un grec.
Mergând mai departe de la pod, Ben Hur coborî în valea cea
mai apropiată, aici păştea o turmă de oi păzită de o fată.
Apoi sosi la un altar care era ridicat în mijlocul drumului; pe
un soclu de rocă neagră era o placă împodobită, de marmură albă,
pe care sta un bazin de bronz cu cărbuni aprinşi. Lângă altar sta o
femeie tânără, care cu o mână agita o nuia. Urmându-şi drumul,
dădu peste o procesiune. În capul ei era o ceată de tinere fete în
îmbrăcăminte uşoară şi împodobite cu ghirlande de flori; cântau cu
vocile lor limpezi un cântec; o ceată de băieţi pârliţi de soare dansa
după cântecul fetelor. Apoi urma procesiunea, numai din femei;
* Arcaş (fiul lui Zeus şi al nimfei Callisto).
167