cartea a doua

trarea boltită mulţimea se grămădi până într-o stradă îngustă şi o
curte, de unde ducea drumul pe lângă zidurile turnului celui mare
în oraş.
Aici e o mare împestriţătură, un amestec de voci, culori,
oameni, animale şi obiecte. Pavajul e din lespezi inegale, pe care
uruitul căruţelor şi tropăitul animalelor, amestecat cu strigătele
oamenilor, produce un zgomot asurzitor. Aici vezi melancolic,
somnoros, un măgar, încărcat cu coşuri de linte, fasole, ceapă şi
castraveţi, aduşi proaspeţi din grădinile Galileei; omul de lângă el
îşi strigă marfa; îmbrăcămintea lui e foarte simplă: sandale şi peste
umăr aruncată o haină de lână neîmblănită, necolorată, strânsă la
mijloc cu un brâu. Mai pitorească şi impozantă, deşi nu atât de
răbdătoare ca măgarul, e cămila, care îngenunchează sub o povară
de lăzi şi coşuri pe şaua-i mare, diformă. Stăpânul ei, un egiptean
zvelt, mlădios, a cărui faţă a fost cam schimonosită de praful
şoselelor şi nisipul pustiului, e îmbrăcat cu o haină veche, fără
mâneci, care-i ajunge până la genunchi. E desculţ. Cămila grohăie
nerăbdătoare sub povară şi-şi arată uneori dinţii; omul însă se
plimbă nepăsător pe dinainte şi-şi laudă marfa: struguri proaspeţi,
smochine, curmale, mere şi rodii din grădinile de la Chedron. În
colţ, unde strada se lărgeşte, stau sprijinite de zidul de piatră câteva
femei, în portul obişnuit claselor mai de jos ale poporului: haină
de pânză, înfăşurând corpul, fără a fi strânsă, şi un văl, destul de
larg ca să acopere nu numai capul, ci şi umerii. Marfa, cu care te
îmbie, e păstrată în ulcioare de lut, cum se pot vedea şi astăzi în
Orient, şi în carafe de piele. Printre ulcioare şi carafe se zbenguie
copii îmbrăcaţi numai pe jumătate, cu tot frigul; ochii lor negri,
pielea şi nu mai puţin părul, dovedesc originea lor evreiască; din
când în când, femeile, sfioase, privesc de sub văl, şi-şi laudă cu
modestie marfa: în carafe e miere de struguri, iar în ulcioare
băutură tare.
Îmbietoare e negustoria cu păsări: porumbei, raţe şi privighetori
chineze, în coşuri cu reţele.
Aici vezi negustorii de giuvaiericale, oameni şireţi, îmbrăcaţi
în purpuriu şi albastru, cu mari turbane albe pe cap; ei pricep bine
fascinaţia aurului sau a strălucirii unui colan, a unei brăţări sau a
unor inele. Dincolo îşi laudă marfa negustorii de mărunţişuri şi
24