cartea a doua

siguranţa absolută că tu descinzi în linie dreaptă din Hur, tovarăşul
lui Iosua. Nu este oare dovedită pe deplin demnitatea neamului tău
prin vechime şi nobleţe? Şi vrei să mergi mai departe? Deschide
Thora la cartea Numeri, şi vei găsi acolo, printre cele şaptezeci şi
două de generaţii după Adam, pe străbunul familiei tale.
Câtva timp domni tăcere în odaia de pe acoperiş.
— Îţi mulţumesc, mamă, zise apoi Judah, prinzându-i amândouă
mâinile; îţi mulţumesc din tot sufletul. Am făcut bine că nu
l-am făcut pe vrednicul învăţător să ostenească până aici. N-ar fi
putut să-mi dea explicaţii mai bune. Dar oare, numai pe vechimea
singură se poate întemeia nobleţea unei familii?
— Ai uitat, copilul meu; pretenţiile noastre nu se bazează
numai pe vechime; gloria noastră cea mai mare este de a fi aleşi ai
Domnului.
— Tu vorbeşti, mamă, de poporul întreg; dar eu vorbesc
numai de o familie, de familia noastră. S-au distins oare membrii ei
cu ceva, din timpul părintelui nostru Avraam? Ce fapte au
îndeplinit? Cum au ieşit la iveală, faţă de contemporanii lor?
Mama ezită. Îi veni gândul că până acum ea nu pricepuse
bine sensul întrebărilor lui. Poate că el căuta ceva mai mult decât
mângâiere pentru amoru-i propriu ofensat. Întrebarea unui tânăr:
cine sunt eu, ce am să devin? cere reflecţie adâncă şi răspuns
precaut. Un singur cuvânt putea să devină fatal pentru tot viitorul
lui, după cum o greşită trăsătură de pensulă poate să strice un
tablou.
— Eu presupun, Judah al meu, îi zise mângâindu-i obrajii, că
aş avea să lupt mai degrabă împotriva unui inamic real decât a
unuia închipuit. Dacă Messala e acel inamic, nu mă lăsa să lupt cu
el în întuneric. Povesteşte-mi tot ce ţi-a spus.
84
CAPITOLUL V
Tânărul israelit povesti mamei sale întreaga convorbire pe
care o avusese cu Messala şi stărui, mai ales, asupra expresiilor lui
dispreţuitoare faţă de evrei, de obiceiurile lor şi de cercul lor de
viaţă strâmt.