cartea a doua

deşteptarea după un somn sănătos şi revenirea la conştiinţa unei
experienţe fericite.
Când Judah deschise ochii, soarele era deasupra munţilor!
Porumbeii zburau în stoluri încoace şi încolo, umplând aerul cu
lucirea penelor lor albe. Spre sud-est se ridica Templul, ale cărui
creneluri aurite se profilau graţios de pe albastrul cerului. Acestea
erau pentru dânsul lucruri cunoscute şi nu-i opreau privirea decât
în treacăt.
Pe divan, lângă el, sta o fată ce n-avea mai mult de cincisprezece
ani şi cânta cu voce lină, acompaniindu-se cu harfa.
Când fata observă că Judah se deşteptase, încetă din cântare
şi puse instrumentul la o parte; apoi, cu mâinile în poală, se uită la
el, aşteptând.
Să facem cunoştinţă mai de aproape cu fata, cu care prilej
vom comunica şi unele amănunte despre familia în casa căreia ne
aflăm.
Irod a lăsat, la moartea lui, multe persoane care prin favorul
lui au ajuns la averi şi posesiuni. Dacă o astfel de bogăţie se afla în
mâinile unui om care, afară de aceasta, descindea neîndoios şi de-a
dreptul dintr-un strămoş israelitean, acest fericit era socotit drept
prinţ de Ierusalim, o distincţie de pe urma căreia se bucura de
respectul compatrioţilor săi mai puţin favorizaţi, ca şi de stima
păgânilor cu care afacerile sau raporturile sociale îl aduceau în
contact. Niciunul dintre ei nu se bucura, în viaţa publică sau
particulară, de mai mare consideraţie decât tatăl tânărului de care
vorbim. Cu tot devotamentul lui pentru popor şi pentru obiceiurile
lui religioase, el fusese şi un credincios al regelui şi se afirmase
aşa, în ţară ca şi în străinătate. Trimis de mai multe ori cu solii
importante la Roma, atrăsese, prin atitudinea lui, atenţia
împăratului August şi îi dobândise prietenia. De aceea se aflau în
casa lui multe din acele daruri princiare, destinate mai mult să
măgulească vanitatea, precum: togi de purpură, scaune de fildeş,
pocale de aur şi alte obiecte de acestea, care îşi dobândeau preţul
prin faptul că proveneau din mână împărătească. Un astfel de om
trebuia să fie bogat; bogăţia lui însă nu se întemeia numai pe
favoarea şi libertăţile prinţilor. El urmărea legea care obligă pe
oricine la exercitarea unei anumite profesiuni; şi nu se mulţumea
90