cartea a doua

miresme; mobilierul întreg dovedea iubire de lux. În mijloc era
întins un covor greu, pe care stătea un tron. Vizitatorii abia avură
timpul să arunce o privire în jurul lor, asupra otomanelor şi canapelelor
luxoase, ţesute în fir, vaze şi instrumente muzicale,
candelabre de aur ce străluceau în propria lor lumină, picturile de
pe pereţi, în stilul exuberant grecesc, de la care orice fariseu şi-ar fi
întors ochii cu oroare. Atenţia lor era îndreptată întreagă spre Irod,
care sta pe tron, ca să-i primească pe străini, în acelaşi costum pe
care îl purtase şi la şedinţa înaltului Sfat.
Ei se apropiară până la marginea covorului şi făcură apoi o
închinăciune până la pământ. Regele sună. Un servitor veni şi
aşeză trei scaune înaintea tronului.
— Şedeţi, le zise graţios suveranul.
După ce ei luară loc, el urmă:
— De la poarta din nord mi s-a anunţat azi după-amiază
sosirea a trei străini, cu călării şi echipări ciudate, părând a veni din
ţări depărtate. Voi sunteţi aceia?
La un semn al grecului şi al indianului, luă cuvântul egipteanul
şi răspunse cu adâncă plecăciune:
— Dacă am fi alţii decât aceia care suntem, atunci puternicul
Irod, a cărui glorie e ca tămâia pentru toată lumea, n-ar fi trimis să
ne cheme. Nu putem să ne îndoim că noi suntem acei străini.
O mişcare a mâinii regelui arătă că aceste vorbe îl
mulţumiră.
— Cine sunteţi voi şi de unde veniţi? întrebă el mai departe
şi adaugă: Fiecare să vorbească pentru sine.
Unul după altul îi raportară de unde erau de naştere şi pe ce
cale veniseră până la Ierusalim.
Dezamăgit oarecum, Irod cercetă mai departe:
— Ce întrebare aţi pus ofiţerului de gardă la poartă?
— L-am întrebat: unde e nou-născutul rege al Iudeilor?
— Înţeleg acum agitaţia poporului. Mă impresionaţi şi pe
mine. Mai există aşadar şi un alt rege al Iudeilor?
Neînfricoşat răspunse egipteanul;
— Da; s-a născut acum.
O încreţitură dureroasă trecu peste faţa întunecată a domnitorului,
ca de o amintire îngrozitoare.
56