cartea a doua

370
CARTEA A OPTA
CAPITOLUL I
— Estera! Estera! Spune servitorului de jos să-mi aducă un
pahar cu apă!
— Nu vrei mai bine vin, tată? !
— Să aducă şi vin, dacă vrei tu.
Era pe terasă deasupra acoperişului palatului familiei Hur,
din Ierusalim. Estera ceru vinul şi apa unui servitor. În acelaşi
timp, un alt slujitor al casei aduse un pachet.
— E pentru domnul, zise el respectuos, dând şi o scrisoare.
Era în primăvară. Aproape trei ani după vestirea lui Hristos
în Betabara.
În timpul acesta, Ben Hur, cu ajutorul lui Malluch, răscum-
părase casa părintească de la Pilat şi o restaurase complet. Porţile,
scările, curtea, terasa, acoperişul, toate fură curăţite şi readuse la
vechea lor strălucire. Şi nimic nu mai reamintea aici tragedia tristă
a familiei Hur. La fiece pas puteai să constaţi că tânărul proprietar,
trăit în luxul capitalei romane, avea un gust fin în aranjarea unui
interior confortabil.
Ben Hur primise stăpânirea legală a bunurilor sale. El nu-şi
luase încă adevăratul nume. Era tot în aşteptarea urmărilor
demersurilor lui, făcute în Galileea, şi a minunii ce trebuia să vină,
după propovăduirea şi faptele Mântuitorului, – mai mult în
urmărirea sfântului ideal şi numai ca oaspete acasă, în scumpa lui
casă părintească.
De la sosirea lor în Ierusalim, Baltazar şi fiica lui locuiau în
palatul Hur. Tânăra egipteancă avea aceeaşi stăpânire fermecătoare
asupra lui Ben Hur, ca la începutul intimităţii lor din pustiu. Iar
Baltazar îi inspira respect, prin neclintita lui credinţă în Fiul
Domnului.