cartea a doua

În timpul lung al serviciului, lopătarul învăţase că cunoască
direcţia în care se schimba mersul, după razele oricât de slabe ce
cădeau pe podeaua cabinei. Fireşte, acest lucru era posibil în zilele
neînnorate, aşa cum o soartă favorabilă le trimitea tribunului. Acea
experienţă nu-l înşelase, când plecaseră de la Cythera. În aşteptarea
de a se îndrepta spre vechea Iudee, era atent şi la cea mai mică
abatere a cursului. Cu mare mâhnire a observat schimbarea bruscă
spre nord, care s-a produs, cum am arătat, în apropiere de Naxos.
Cauza însă nu putea s-o ghicească nicidecum; căci nu trebuie să
uităm, că nici el nici camarazii lui n-aveau vreo cunoştinţă despre
situaţia corăbiei, nici n-avea vreun interes oarecare la călătoria
aceasta. Locul lui era la vâsle şi acolo era ţinut fără milă, fie că
ancora corabia, fie că plutea. Numai o singură dată în trei ani ai
serviciului său de lopătar i se îngăduise să se urce pe punte. Ştim în
ce împrejurare. El nu bănuia că în urma corăbiei, la a cărei
înaintare ajuta şi el, venea, în cea mai frumoasă ordine, o escadră
întreagă; tot atât de puţin cunoştea scopul pe care-l urmărea.
Când ultimele raze ale soarelui ce apunea dispărură din
cabină, galera îşi continua drumul spre nord. Noaptea se lăsă, dar
Ben Hur nu putu să observe nicio schimbare. Miros de tămâie
pătrundea de sus.
— Tribunul e la altar, îşi zise el; ne aşteaptă poate vreo
luptă?
Deveni atent.
El participase la mai multe lupte, fără să fi văzut vreuna cu
adevărat. De unde şedea, putea să audă bătălia bubuind deasupra
sau în jurul lui; dar cunoştea acum melodia luptelor. A învăţat cu
acest chip şi pregătirile pentm luptă, din care şi la romani ca şi la
greci făceau parte şi nelipsitele jertfe aduse zeilor. Toate aceste
obiceiuri erau pentru dânsul ca o prevestire.
Nu trebuie să uităm că o bătălie avea pentru el şi tovarăşii săi
vâslaşi un interes mai mare decât pentru marinari şi soldaţi, nu
pentru primejdia de înfruntat, ci fiindcă o înfrângere putea să aducă
sclavilor, care scăpau cu viaţă, o schimbare a situaţiei lor, poate
libertatea, sau cel puţin schimbarea stăpânului, ceea ce putea să
aducă, şi numai ea, o îmbunătăţire în soarta lor.
La timpul hotărât, se aprinseră felinarele şi se atârnară la
122