cartea a doua

îngrijorarea, dacă nu şi încrederea.
Câmpul era destul de larg şi ca făcut pentru exerciţiul acesta.
Ben Hur conduse caii mai întâi încet şi în linie dreaptă, – apoi în
cercuri mari. Trebuia acum să iuţească pasul, până ce trecu în trap
şi apoi în galop. În sfârşit, luă cercurile mai mici, şi câtva timp încă
mână caii fără ordine, încoace şi încolo, la dreapta, la stânga,
înainte, fără întrerupere. Astfel trecu un ceas. Apoi readuse caii la
pas şi îi îndreptă spre Ilderim.
— Treaba e făcută, mai lipseşte numai exerciţiul, zise. Te
felicit, şeicule Ilderim, că ai nişte servitori ca aceştia. Vezi, – urmă
descălecând şi apropiindu-se de cai –, vezi, strălucirea părului lor
roşiatic e fără pată; respiră tot aşa de uşor ca şi la început. Îţi
doresc mult noroc şi ar fi să ne meargă rău – privi cu ochii
scânteietori la bătrân – dacă n-am dobândi izbânda, şi...
Se opri şi se înclină. Abia acum observase alături de şeic pe
Baltazar, sprijinit pe toiagul lui, şi două femei acoperite cu văl des.
La una din ele se mai uită o dată şi îşi zise cu inima palpitând:
aceasta e ea, egipteanca!
Ilderim îi reluă fraza:
— Dacă n-am dobândi izbânda şi răzbunarea.
Apoi zise tare:
— Nu mă tem de nimic; am încrederea; fiule al lui Arrius, tu
eşti omul meu. Dacă şi sfârşitul va fi ca începutul, vei afla atunci
cu ce e căptuşită mâna unui arab, care are mijloacele să dea.
— Îţi mulţumesc, bunule şeic, răspunse Ben Hur cu
modestie. Spune servitorilor să aducă apă, ca să bea caii.
Apa le-o dădu chiar el cu mâna lui.
Apoi încălecă iar pe Sirius şi reînnoi exerciţiul, ca şi mai
înainte, de la pas la trap, de la trap la galop; în cele din urmă
îndemnă cursierii neobosiţi la iuţeală şi mai mare, până ce păreau
că zboară. Spectacolul începea a fi excitant şi nu lipseau exclamările
de admirare pentru cai şi conducerea lor. Caii ţineau acelaşi
pas, fie că zburau drept înainte, fie că făceau diferite curbe. Toate
mişcările lor arătau unitate, putere şi graţie şi nu lăsau să se
observe nici sforţare, nici osteneală.
În mijlocul exerciţiilor şi a atenţiei generale a spectatorilor,
apăru Malluch, căutându-l pe şeic.
243