12.01.2015 Views

Calculul valorilor si vectorilor proprii

Calculul valorilor si vectorilor proprii

Calculul valorilor si vectorilor proprii

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

5.1. FORMULAREA PROBLEMEI 371<br />

Demonstraţie. Dacă A = 0, atunci (5.3)-(5.5) sunt satisfăcute de r = 0, U = I m ,<br />

V = I n , Σ = 0. Dacă A ≠ 0, atunci ‖A‖ 2 ≠ 0 şi, folo<strong>si</strong>nd tehnica inducţiei finite,<br />

vom obţine matricea cu structura din (5.3) în r paşi.<br />

Pasul 1 ◦ . Conformdefiniţieinormeispectraleexistăunvectordenormăeuclidiană<br />

unitară v 1 ∈ IC n , pentru care ‖A‖ 2 = max ‖x‖2=1‖Ax‖ 2 = ‖Av 1 ‖ 2 şi fie u 1 ∈ IC m<br />

definit de u 1 = Av 1<br />

‖A‖ 2<br />

având, evident, ‖u 1 ‖ 2 = 1. Fie, acum, Û 1 ∈ IC m×(m−1) şi<br />

ˆV 1 ∈ IC n×(n−1) completări ale <strong>vectorilor</strong> u 1 şi v 1 până la matrice unitare 3 , i.e. astfel<br />

încât matricele U 1 = [ u 1 Û 1<br />

]<br />

, V1 = [ v 1<br />

ˆV1<br />

]<br />

să fie unitare. Atunci<br />

[<br />

Σ (1) def u<br />

= U1 H AV H<br />

1 = 1 Av 1 u H 1 AˆV ] [ ]<br />

1 σ1 w<br />

Û1 HAv 1 Û1 HAˆV =<br />

H<br />

,<br />

1 0 B 1<br />

întrucât ÛH 1 Av 1 = ÛH 1 u 1‖A‖ 2 = 0 şi unde am utilizat notaţiile evidente<br />

σ 1<br />

def<br />

= u H 1 Av 1 = ‖A‖ 2 (5.7)<br />

şi w H def<br />

= u H 1 AˆV def<br />

1 , B 1 = ÛH 1 AˆV 1 . În continuare, întrucât transformările unitare<br />

conservă norma spectrală, avem ‖Σ (1) ‖ 2 = ‖A‖ 2 = σ 1 şi<br />

[ ]∥ σ1 ∥∥∥<br />

2<br />

[ ]∥ ∥ Σ(1) =<br />

σ<br />

2<br />

1 +w H w ∥∥∥<br />

2<br />

w ∥ = (σ 2<br />

B 1 w<br />

1 +w H w) 2 +‖B 1 w‖ 2 2 ≥ (σ1 2 +‖w‖ 2 2) 2 .<br />

2<br />

Pe de altă parte, datorită con<strong>si</strong>stenţei normei spectrale, avem<br />

[ ]∥ σ1 ∥∥∥<br />

2<br />

[ ]∥ ∥ Σ(1) ≤ ‖Σ<br />

w<br />

(1) ‖ 2 σ1 ∥∥∥<br />

2<br />

2∥<br />

= σ<br />

w<br />

1 2 (σ2 1 +‖w‖2 2 ).<br />

2<br />

Rezultă σ1 2 +‖w‖2 2 ≤ σ2 1 , i.e. ‖w‖ 2 = 0 sau w = 0. Deci<br />

[ ]<br />

Σ (1) = U1 H σ1 0<br />

AV 1 =<br />

0 B 1<br />

2<br />

2<br />

(5.8)<br />

şi obiectivul primului pas este atins.<br />

Pasul k ◦ . Presupunem că în primii k−1 paşi ai procedurii de diagonalizare am<br />

obţinut<br />

[ ]<br />

Σ (k−1) = U k−1···UH H (k−1) Σ<br />

2 UH 1 AV 1V 2···V k−1 = 1 0<br />

,<br />

0 B k−1<br />

unde Σ (k−1)<br />

1 = diag(σ 1 ,σ 2 ,...,σ k−1 ), cu σ 1 ≥ σ 2 ≥ ... ≥ σ k−1 > 0. Dacă B k−1 =<br />

0, atunci r = k − 1 şi procedura este încheiată. Dacă B k−1 ≠ 0, atunci – cu<br />

argumentele de la pasul 1 – există matricele unitare Ũk şi Ṽk astfel încât<br />

[ ]<br />

Ũk H σk 0<br />

B k−1 Ṽ k = , σ<br />

0 B k = ‖B k−1 ‖ 2 > 0. (5.9)<br />

k<br />

3 Pentru argumentarea existenţei acestor completări şi a modalităţilor de calcul, vezi observaţia<br />

4.3 din capitolul 4.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!