12.01.2015 Views

Calculul valorilor si vectorilor proprii

Calculul valorilor si vectorilor proprii

Calculul valorilor si vectorilor proprii

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

424 CAPITOLUL 5. DESCOMPUNEREA VALORILOR SINGULARE<br />

(unde, evident, g ij = G(i,j)) care conduc imediat la exprimarea elementelor matricei<br />

G în funcţie de multiplicatorii Lagrange λ i = λ(i)<br />

g ij<br />

def<br />

= e ij = −λ ix j<br />

2c 2 i d2 j<br />

, i = 1 : m, j = 1 : n, g i,n+1<br />

def<br />

= r i =<br />

λ i<br />

2c 2 i d2 n+1<br />

, i = 1 : m.<br />

(5.133)<br />

Impunând satisfacerealegăturilorobţinem valoareamultiplicatorilorLagrangecorespunzătoare<br />

punctului de extrem<br />

λ ∗ =<br />

2(Ax−b)<br />

x T ˜D −2 x+d −2 , ˜D = diag(d1 ,d 2 ,...,d n ). (5.134)<br />

n+1<br />

Pentru un vector x fixat, valoarea optimă G ∗ (x) = [E ∗ (x) r ∗ (x)] se obţine înlocuind<br />

λ ∗ i în relaţiile (5.133). Obţinem<br />

E ∗ (x) = − 1 2 C−2 λ ∗ x T ˜D−2 ,<br />

r ∗ (x) = 1 2 C−2 λ ∗ d −2<br />

n+1 . (5.135)<br />

Utilizând, acum, egalitatea ‖yz T ‖ F = ‖y‖·‖z‖, adevărată pentru orice vectori y şi<br />

z (demonstraţi!), obţinem valoarea minimă (pentru un x fixat) a criteriului (5.130)<br />

f(x) def<br />

= ‖CG ∗ (x)D‖ 2 F = ‖CE∗ (x)˜D‖ 2 F +‖Cr∗ (x)d n+1 ‖ 2 F =<br />

= 1 4<br />

∑ m<br />

i=1 c−2<br />

i (a T i x−b i) 2<br />

∑ n<br />

i=1 x2 i d−2 i +d −2 , (5.136)<br />

n+1<br />

unde a T i = A(i, :) este linia i a matricei A. Evident, punctul de minim x ∗ ∈ IR n al<br />

funcţiei f este (pseudo)soluţia problemei CMMPT (5.129). Deşi această observaţie<br />

nu oferă o alternativă viabilă de calcul, totuşi este utilă pentru interpretarea unor<br />

rezultate.<br />

✸<br />

Observaţia 5.10 Observaţia 5.9 oferă po<strong>si</strong>bilitatea unei interpretări geometrice a<br />

problemei CMMPT. Fie subspaţiul liniar<br />

{ [ ]<br />

}<br />

a<br />

P x = a ∈ IR n , b ∈ IR, a<br />

b<br />

T x = b ⊂ IR n+1<br />

definit pentru fiecare parametru vectorial x ∈ IR n . Utilizând aceeaşi procedură<br />

cla<strong>si</strong>că, de calcul a extremelor cu legături, se arată (exerciţiu pentru cititor) [ ] că<br />

def<br />

a<br />

distanţa, în sensul normei ‖z‖ D = ‖Dz‖, dintre un punct arbitrar z = ∈<br />

b<br />

∈ IR n+1 şi cel mai apropiat punct din subspaţiul P x este<br />

δ(z,P x ) =<br />

|a T x−b|<br />

√ ∑n<br />

.<br />

i=1 x2 i d−2 i +d −2<br />

n+1<br />

În consecinţă, conform observaţiei 5.9, soluţia x ∗ a problemei CMMPT (5.129)<br />

determină acel subspaţiu P x ∗ pentru care suma ponderată a distanţelor (în sensul

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!