12.01.2015 Views

Calculul valorilor si vectorilor proprii

Calculul valorilor si vectorilor proprii

Calculul valorilor si vectorilor proprii

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

4.7. FORMA BLOC-DIAGONALĂ 307<br />

Ver<strong>si</strong>unea pentru date iniţiale reale – s-o numim BDr – este absolut <strong>si</strong>milară,<br />

<strong>si</strong>ngura diferenţă constând în utilizarea algoritmului SYLVr pentru rezolvarea<br />

ecuaţiilor Sylvester implicate.<br />

Complexitatea algoritmului este O(n 3 ) numărul concret de operaţii fiind dependent<br />

de structura blocurilor diagonale. Dacă blocurile diagonale sunt toate 1×1,<br />

atunci în cazul real N op = 2 3 n3 flopi, iar în cazul complex numărul echivalent de<br />

flopi reali este de patru ori mai mare.<br />

✸<br />

Observaţia 4.8 În majoritateaaplicaţiilorcalitateaformeiboc-diagonalecalculate<br />

de algoritmul BD este apreciată prin condiţionarea κ(X) = ‖X‖·‖X −1 ‖ a matricei<br />

de transformare X. Dată o matrice T în formă Schur (reală), se poate formula<br />

problema unei ordonări prealabile a acesteia şi apoi a fixării blocurilor diagonale<br />

astfel încât să se obţină o condiţionare cât mai bună a matricei de transformare<br />

X. Con<strong>si</strong>derăm, spre exemplificare, cazul a numai două blocuri diagonale. Din<br />

structura (4.225) şi (4.227) a matricelor X şi X −1 avem<br />

κ F (X) = ‖X‖ F ·‖X −1 ‖ F = n+‖X 12 ‖ 2 F.<br />

Prin urmare, condiţionarea matricei X este cu atât mai bună cu cât norma soluţiei<br />

X 12 a ecuaţiei Sylvester (4.229) este mai mică, i.e. conform observaţiei 4.7, separareaspectrelorblocurilorT<br />

11 şiT 22 estemaimare. Revenindlaproblemaformulată<br />

mai sus, ordonarea formei Schur şi fixarea blocurilor diagonale trebuie făcută astfel<br />

încât spectrele blocurilor diagonale să fie cât mai bine separate. ✸<br />

4.7.3 Aspecte numerice privitoare la calculul<br />

formei canonice Jordan<br />

În cazul general, cea mai <strong>si</strong>mplă structură care poate fi obţinută, prin transformări<br />

de asemănare corespunzătoare, este aşa numita formă canonică Jordan definită în<br />

teorema următoare.<br />

Teorema 4.18 Oricare ar fi matricea A ∈ IC n×n există o matrice ne<strong>si</strong>ngulară T ∈<br />

∈ IC n×n astfel încât<br />

J = T −1 AT = diag(J 1 , J 2 , ..., J q ), (4.240)<br />

unde blocurile diagonale J k se numesc celule Jordan şi sunt fie scalari J k = λ k , fie<br />

au structura ⎡<br />

⎤<br />

λ k 1 ··· 0 0<br />

. 0 λ .. k 0 0<br />

J k =<br />

.<br />

⎢ . . .. . .. .<br />

∈ IC n k×n k<br />

. (4.241)<br />

⎥<br />

⎣ 0 0 ··· λ k 1 ⎦<br />

0 0 ··· 0 λ k<br />

Unei valori <strong>proprii</strong> multiple îi pot corespunde una sau mai multe celule Jordan.<br />

Numărul şi dimen<strong>si</strong>unile celulelor Jordan asociate fiecărei valori <strong>proprii</strong> sunt unic<br />

determinate, dar ordonarea blocurilor în (4.240) poate fi arbitrară.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!