Umberto Eco – Numele trandafirului

încredinţaţi că înlocuiesc revolta cu frica.
— Dar este adevărat că după asta nu vor mai păcătui ? am
întrebat speriat.
— Depinde de ce înţelegi tu prin a păcătui, Adso, mi-a spus
maestrul. Eu n-aş vrea să fiu nedrept cu oamenii din ţara asta în
care trăiesc de atîţia ani, dar mi se pare tipic pentru puţina
virtute a italienilor că nu păcătuiesc decît din teamă de vreun
idol, cu condiţia ca acesta să poarte numele vreunui sfînt. Le este
mai frică de Sfîntul Sebastian sau de Sfintul Anton decît de Iisus
Christos. Dacă vor să ţină, aici, un loc curat, ca să nu se pişe
careva pe el, precum cîinii, cum fac italienii, pictează deasupra
chipul Sfîntului Anton cu suliţa de lemn, şi asta-i va alunga pe
cei care vor să se pişe. Astfel italienii, şi cu ajutorul a ceea ce fac
predicatorii lor, riscă să se întoarcă la vechile superstiţii şi nu mai
cred în reînvierea cărnii, ci au doar o mare spaimă de rănile
trupeşti şi de nenorociri, şi aşa se tem mai mult de Sfîntul Anton
decît de Christos.
— Dar Berengario nu este italian, am observat eu.
— N-are importanţă, vorbesc despre climatul pe care Biserica şi
ordinele de predicatori l-au răspîndit în peninsula aceasta, şi care
de aici se răspîndeşte pretutindeni. Şi ajunge pînă şi la o abaţie
venerabilă de călugări învăţaţi ca aceasta.
— Dar măcar să nu păcătuiască, am stăruit eu, pentru că eram
hotărît să mă mulţumesc măcar cu asta.
— Dacă această abaţie ar fi un speculum mundi, ai şi avea
răspunsul.
— Dar este ? am întrebat.
— Pentru ca să fie oglindă a lumii, lumea ar trebui să aibă 0
formă, a încheiat Guglielmo, care era prea filosof pentru mintea
mea de adolescent.
123
Ziua a doua Tertia
în care se asistă la un schimb de vorbe urîte între persoane
vulgare, Aymaro din Alexandria face unele aluzii şi Adso
meditează asupra sfinţeniei şi asupra bălegarului diavolului. Apoi
Guglielmo şi Adso se întorc în scriptorium, Guglielmo vede ceva
interesant, are o a treia convorbire asupra îngăduinţei rîsului, dar
în cele din urmă nu poate privi unde ar dori
înainte de a urca în scriptorium, am trecut pe la bucătărie să ne
întremăm, pentru că nu luaserăm nimic în gură de cînd ne
sculaserăm. Am prins numaidecât puteri, bînd o strachină de