Umberto Eco – Numele trandafirului

putut bănui că între zidurile acelea se afla cineva care să poată
influenţa prin acte violente judecata şi comportarea delegaţiei
pontificale.
Nu folosea la nimic dacă se încerca să se ascundă crimele care
fuseseră făptuite, pentru că dacă se mai petrecea ceva
asemănător, delegaţii pontificali s-ar fi gîndit la un complot în
paguba lor. Şi, prin urmare, soluţiile erau numai două: sau
Guglielmo îl descoperea pe ucigaş înainte de sosirea delegaţiei (şi
aici Abatele l-a privit fix, de parcă l-ar fi învinuit tacit că nu
lămurise încă treaba) sau trebuia să fie înştiinţat în mod cinstit
reprezentantul papei de tot ce se întîmpla, şi să-i ceară
colaborarea, pentru ca abaţia să fie pusă sub supraveghere
severă în tot timpul cît aveau să se ţină lucrările. Ceea ce nu-i
plăcea Abatelui, pentru că însemna să renunţe la o parte din
suveranitatea sa şi să-i pună pe călugării lui sub controlul
francezilor. Dar nu se putea risca. Guglielmo şi Abatele erau
amîndoi îngrijoraţi de întorsătura pe care o luau lucrurile, dar, în
schimb, aveau prea puţine alternative. Şi-au făgăduit totuşi să ia
o hotărîre definitivă pînă la sfîrşitul zilei următoare. Deocamdată
nu le rămînea decît să se încredinţeze mizericordiei divine şi
agerimii lui Guglielmo.
— Voi face tot ce se poate, înălţimea voastră, i-a spus Guglielmo.
Dar, pe de altă parte, nu văd cum lucrul acesta ar putea să
zădărnicească cu adevărat întîlnirea. Şi reprezentantul pontifical
ar trebui să înţeleagă că există o diferenţă între fapta unui nebun
sau a unui însetat de sînge, sau poate doar a unui suflet rătăcit,
şi gravele probleme pe care nişte oameni serioşi vor veni să le
discute.
149
— Crezi ? l-a întrebat Abatele, privindu-l stăruitor. Nu uita că
avignonezii ştiu că se întîlnesc cu minoriţi, şi deci cu persoane
foarte primejdios apropiate de călugăraşi, sau cu alţii şi mai
porniţi decît călugăraşii, cu eretici primejdioşi, care s-au pătat cu
crime, şi aici Abatele şi-a domolit glasul, faţă de care faptele, de
altfel oribile, care s-au petrecut aici se topesc şi pier ca ceaţa în
soare.
— Nu e vorba de acelaşi lucru! a exclamat Guglielmo cu vioiciune.
Nu-i puteţi pune în aceeaşi oală pe minoriţii de la capitulul din
Perugia şi cine ştie ce bandă de eretici care n-au înţeles mesajul
Evangheliei, transformînd lupta împotriva bogaţilor într-o serie de
răzbunări personale sau de nebunii sîngeroase.
— N-au trecut mulţi ani de cînd, nu la multe mile de aici, una