Umberto Eco – Numele trandafirului

văzut un trufaş pe umerii căruia se cocoţase un drac, băgîndu-i
ghearele în ochi, în timp ce alţi doi lacomi se sfîşiau într-o
încăierare corp la corp, dezgustătoare, şi încă alte creaturi, cu
căpăţînă de capră, coamă de leu, beregată de panteră, prinse
într-o pădure de flăcări din care părea că auzi vuietul focului. Şi
în jurul lor, amestecate cu ele, deasupra lor şi dedesubtul
picioarelor lor, alte chipuri si alte membre, un bărbat şi o femeie
care se trăgeau de păr, două vipere care sugeau ochii unui
condamnat, un bărbat rînjind, care cu amîndouă mîinile îndoite
căsca fălcile unei hidre, şi toate animalele din bestiarul satanei
adunate la sfat şi puse de pază şi de coroană la tronul care le sta
dinainte, ca să-i cînte slava cu înfrîngerea lor, fauni, făpturi cu
sex dublu, brute cu mîinile cu şase degete, sirene, hipocentauri,
gorgone, harpii, coşmare, dragontopozi, minotauri, lincşi,
leoparzi, himere, cenoperi cu bot de cîine care scoteau foc pe nări,
denti-tirani, policaudate, şerpi cu păr, salamandre, vipere cu
coarne, şerpi de apă veninoşi, năpîrci, bicefali cu spinarea plină
de dinţi, hiene, vidre, ciori, crocodili, hidropi cu coarne ca
ferăstrăul, broaşte, grifoni, maimuţe, cinocefali, leucroţi,
manticore, ulii, paranzi, nevăstuici, dragoni, pupeze, cucuvele,
vîrcolaci, ypnali, vipere libiene, spectafici, scorpioni, saurieni,
cetacei, balauri, anfisbene, jaculi, dipsazi, guşteri, peşti-ventuză,
polipi, murene şi broaşte ţestoase. întreaga populaţie a iadului
părea să-şi fi dat întîlnire ca să fie vestibul, pădure întunecoasă,
landă fără de speranţă a izgonirii, la apariţia Celui Aşezat de pe
timpan, la chipul lui plin de făgăduială şi de ameninţare, ei,
înfrînţii de la Armaghedon, în faţa celui ce va veni să-i despartă
pentru totdeauna pe cei vii de cei morţi. Şi, paralizat (aproape) de
apariţia aceea, fără să mai fiu sigur acum dacă mă aflam într-un
loc prieten sau în valea Judecăţii de Apoi, m-am speriat şi cu
greu mi-am stăpînit lacrimile, şi mi s-a părut că aud (sau am
auzit cu adevărat ?) acea voce, şi am văzut acele apariţii care
însoţiseră copilăria mea de novice, primele mele lecturi din cărţile
sfinte şi nopţile de meditaţie în corul din Melk şi în ameţeala
simţurilor mele, atît de slabe şi de slăbite, auzit o voce răsunînd
puternic ca o trompetă care spunea
49
48
„ceea ce vezi, să scrii într-o carte!" (şi tocmai asta fac acum), şi
am văzut şapte lămpi de aur şi în mijlocul lămpilor pe Unul
asemenea fiului omului, încins pe piept cu o fîşie de aur, cu
chipul şi părul ca lîna curată, ochii ca flacăra de foc, picioarele ca