Umberto Eco – Numele trandafirului

— Chiara avea miros de sfinţenie, dar tu aveai alt miros cînd
cîntai matutini călugăriţelor.
— Zi-i, zi-i aşa mai departe, şi mînia lui Dumnezeu o să te
lovească cum o să-l lovească şi pe stăpînul tău, care a dat
găzduire la doi eretici, precum ostrogotul acela de Eckhart şi
necromantul englez căruia-i ziceţi Branucerton !
— Venerabili fraţi, venerabili fraţi! strigau cardinalul Bertrando
şi Abatele.
347
Ziua a cincea Tertia
In care Severino îi vorbeşte lui Guglielmo despre o carte ciudată şi
Guglielmo le vorbeşte legaţilor despre o ciudată concepţie privind
guvernarea lumii
Cearta sporea tot mai mult, cînd unul dintre novicii de gardă la
uşă a intrat, trecînd prin talmeş-balmeşul acela ca unul care
străbate un lan bătut de grindină, şi a venit să-i şoptească lui
Guglielmo că Severino voia să-i vorbească de grabă. Am ieşit în
nartexul aglomerat de călugări curioşi care căutau să prindă,
printre strigăte şi zgomote, ceva din ceea ce se petrecea înăuntru.
Printre primii l-am văzut pe Aymaro din Alexandria care ne-a
întîmpinat cu obişnuitul rînjet de milă pentru neghiobia lumii:
— Desigur că de cînd au apărut ordinele cerşetoare
creştinătatea s-a făcut mai virtuoasă, a spus.
Guglielmo l-a dat la o parte, nu fără neplăcere, şi s-a îndreptat
spre Severino, care ne aştepta într-un colţ. Era neliniştit, voia să
ne vorbească în taină, dar nu se putea găsi un loc liniştit în
hărmălaia aceea. Am vrut să ieşim, dar din pragul sălii capitulare
s-a ivit Michele din Cesena care-l îndemna pe Guglielmo să se
întoarcă înăuntru pentru că, spunea el, cearta era pe cale să se
stingă şi trebuia să urmeze mai departe seria de vorbitori.
Guglielmo, împărţit între alţi doi saci de fîn, l-a îndemnat pe
Severino, şi erboristul a încercat să vorbească fără să fie auzit de
cei din preajmă:
— Berengario a fost cu siguranţă la spital, înainte de a se duce la
baie, a spus.
— De unde ştii ?
Nişte călugări s-au apropiat, stîrniţi de curiozitate, să afle ce
vorbim. Severino a vorbit cu voce şi mai scăzută, privind în jur.
— Tu îmi spuseseşi că omul acela... trebuie să fi avut ceva cu el...
Bine, am găsit ceva în laboratorul meu, amestecat printre alte
cărţi... o carte care nu e a mea, o carte ciudată...
348