Umberto Eco – Numele trandafirului

nu o admirasem încă. Dar Jorge a întrerupt cursul gîndurilor
mele, pentru că a vorbit din nou, pe un ton
mai puţin iritat:
— Domnul Dumnezeul nostru a avut nevoie de atîtea prostii
pentru a ne arăta calea cea dreaptă. Nimic, în parabolele sale, nu
îndeamnă la rîs sau la teamă. în schimb, Adelmo, pe care acum îl
plîngeţi mort, se bucura în aşa măsură de monstruozităţile pe
care le picta, încît pierduse din I vedere lucrurile ultime a căror
figură materială trebuia să fie. I Şi a străbătut toate, spun, şi
vocea lui a devenit solemnă şij ameninţătoare, toate căile
monstruozităţii. Ceea ce Dumnezeul
ştie să pedepsească.
Peste toţi cei de faţă s-a pogorît o linişte grea. A îndrăznia
s-o întrerupă Venanzio din Salvemec.
— Venerabile Jorge, a spus el, virtutea domniei tale te face]
nedrept. Cu două zile mai înainte ca Adelmo să fi murit, erai] de
faţă la o dezbatere care a avut loc tocmai aici, în scrjp-l torium.
Adelmo dorea ca arta lui, fiind binevoitoare cia reprezentările
ciudate şi închipuite, să fie totuşi înţeleasa întru slava lui
Dumnezeu, instrument de cunoaştere a lucnw rilor cereşti.
Fratele Guglielmo îl cita mai adineauri pej Areopagitul, despre
cunoaşterea prin deformare. Şi Adelmo a citat în ziua aceea o altă
autoritate dintre cele mai de seamă,] pe cea a doctorului din
Aquino, cînd a spus că se cuvine ca] lucrurile divine să fie expuse
mai degrabă în figuri de corpuri] păcătoase, decît în figuri de
corpuri nobile. Mai întîi pentru că sufletul omenesc este mai uşor
scăpat de greşeală; este lim-j pede, într-adevăr, că anumite
proprietăţi nu pot fi atribuita lucrurilor divine, ceea ce ar fi
îndoielnic dacă acestea ar fiţ arătate cu figuri corporale nobile. în
al doilea rînd, pentru că acest fel de reprezentare se potriveşte
mai mult cunoaşterii lui Dumnezeu pe care o avem pe acest
pămînt; el se manifest^ ca adevărat mai degrabă în ceea ce nu
este, decît în ceea ca este, şi de aceea asemănările acelor lucruri
care se îndepăj tează mai mult de Dumnezeu nu duc la o părere
mai exact^j despre el, deoarece aşa aflăm că el este deasupra a
ceea ci spunem şi gîndim. Şi, în al treilea rînd, pentru că aşa sînt
mM uşor ascunse lucrurile lui Dumnezeu persoanelor nedemni
86
fn sfîrşit, în ziua aceea era vorba de a înţelege în ce fel se poate da
la iveală adevărul prin mijlocirea unor expresii surprinzătoare, şi
pline de isteţime, şi tăinuite. Şi eu i-am amintit că în opera
marelui Aristotel găsim cuvinte foarte clare în această privinţă...