Umberto Eco – Numele trandafirului

Bencio ca ajutor de bibliotecar. N-am putut spune decît că aşa
era.
— Acest Malachia a făcut multe lucruri frumoase, astăzi, a spus
Aymaro cu obişnuitul său rînjet de dispreţ şi de indulgenţă. Dacă
ar exista dreptate, diavolul ar veni să îl ia în noaptea asta.
394
Ziua a cincea Completa
în care se ascultă o predică despre venirea Antichristului şi Adso
descoperă puterea numelor proprii
Slujba de vesper avusese loc într-un fel încurcat, încă în timpul
interogatoriului chelarului, cu novici curioşi care fugiseră de sub
ochii maestrului lor pentru a urmări pe la ferestre şi prin
crăpături ce se întîmpla în sala capitulară. Trebuia acum ca toată
comunitatea să se roage pentru sufletul bun al lui Severino. Se
bănuia că Abatele s-a apropiat de amvon, dar ca să spună doar
că în seara aceea el nu va vorbi. Prea multe nenorociri se
abătuseră asupra abaţiei, a spus el, pentru ca însuşi părintele
tuturor să poată vorbi cu tonul celui care învinuieşte sau
ameninţă. Trebuia ca toţi, nefiind exclus nimeni, să-şi cerceteze
cu mare atenţie conştiinţa. Dar întrucît trebuia să vorbească
cineva, propunea ca dojana să vină de la unul care, mai vîrstnic
decît toţi şi aproape acum de moarte, era mai puţin apăsat decît
toţi de patimile pămînteşti care pricinuiseră atîta rău. Prin
dreptul vîrstei, cuvîntul se cuvenea lui Alinardo din Grottaferrata,
dar toţi ştiau cît de şubredă era sănătatea venerabilului confrate.
Imediat după Alinardo, în ordinea rînduită de scurgerea
neînduplecată a timpului, venea Jorge. Abatele lui îi dădea acum
cuvântul.
Am auzit un murmur din acea parte a stranelor unde stau de
obicei Aymaro şi alţi italieni. Mi-am închipuit că Abatele îi
încredinţase predica lui Jorge fără să îl întrebe pe Alinardo.
Maestrul meu mi-a atras atenţia că hotărîrea Abatelui de a nu
vorbi fusese foarte înţeleaptă: pentru că orice ar fi spus, vorbele
lui ar fi fost foarte bine cîntărite de Bernardo şi de ceilalţi
avignonezi prezenţi. Bătrânul Jorge s-ar fi limitat la unul dintre
prorocii săi mistici şi avignonezii n-ar fi dat prea mare greutate
acestui lucru.
— Dar nu şi eu, a mai spus Guglielmo pentru că nu credea că
Jorge ar fi primit, şi poate cerut, să vorbească, fără un rost foarte
precis.
395
Jorge a urcat la amvon, susţinut de cineva. Tripodul, care ardea