Umberto Eco – Numele trandafirului

iserici în întreaga ţară, în timp ce dominicanii au numai cinci
locuri pe coastă, şi cu toţii sînt cincisprezece călugări. Şj asta
rezolvă problema!
— Nu rezolvă nici o problemă! a strigat cel din Alborea, pentru că
aceşti minoriţi care nasc pinţochieri, cum fată căţeaua căţei, îşi
atribuie totul lor, produc martiri şi apoi au biserici frumoase,
podoabe somptuoase şi cumpără şi vînd ca toţi ceilalţi oameni ai
Bisericii!
— Nu, dragul meu messer, nu, a spus Girolamo, ei nu cumpără şi
nu vînd chiar ei, ci prin împuterniciţi de la scaunul apostolic, şi
aceşti interpuşi deţin posesiunea, în timp ce minoriţii au doar
uzul!
— într-adevăr? a rînjit cel de la Alborea. Şi de cîte ori atunci ai
vîndut tu fără împuterniciţi ? Ştiu povestea anumitor pămînturi
care...
— Dacă am făcut-o, am greşit, l-a întrerupt repezit
Girolamo, nu da pe seama ordinului ceea ce a putut să facă o
slăbiciune de-a mea!
— Dar, prearespectabililor fraţi, i-a întrerupt atunci
Abbone, problema noastră nu este dacă sînt săraci minoriţii, ci
dacă era sărac Domnul Christos...
— Ei, bine, s-a auzit atunci din nou vocea lui Girolamo, am în
privinţa aceasta un argument care taie mai bine decît spada.
— Sfinte Francisc, apără-i pe fraţii tăi... a spus Guglielmo
descurajat.
— Argumentul este, a continuat Girolamo, că orientalii şi grecii,
mai obişnuiţi decît noi cu doctrina sfinţilor părinţi, consideră
sigură sărăcia lui Christos. Şi dacă ereticii şi schismaticii aceia
susţin cu atîta claritate un adevăr atît de limpede, vrem să fim
noi mai eretici şi mai schismatici decît ei negîndu-l ? Dacă aceşti
orientali ne-ar auzi pe unii dintre noi predicînd împotriva acestui
adevăr, ne-ar lapida !
— Ce tot spui ? l-a luat în derîdere cel de la Alborea, atunci de ce
nu-i lapidează pe dominicanii care predică tocmai împotriva
acestui adevăr?
— Pe dominicani ? Dar nu i-au văzut niciodată pe acolo! Cel de la
Alborea, vînăt la faţă, a atras atenţia că acest
frate Girolamo fusese în Grecia poate cincisprezece ani, în timp ce
el sta acolo încă din copilărie. Atunci Girolamo a spus că celălalt,
Alborea, poate că fusese în Grecia, dar huzurind în palate
episcopale frumoase, în timp ce el, ca franciscan, stătuse acolo
nu cincisprezece, ci douăzeci şi doi de ani, şi că predicase în faţa