Umberto Eco – Numele trandafirului

setea mi-a trezit numaidecît şi orgoliul dorinţei aceleia şi
perversitatea setei mele. Omne animal triste post coitum. Am
devenit conştient de faptul că păcătuisem. Acum, după ce au
trecut atîţia ani, în timp ce plîng cu amărăciune păcatul meu, nu
pot să uit că în seara aceea simţisem o mare plăcere, şi aş fi
foarte nedrept cu Atotputernicul, care a creat toate lucrurile întru
bunătate şi frumuseţe, dacă nu aş admite că şi în întîmplarea
aceea a doi păcătoşi s-a petrecut ceva care ln sine, naturaliter, era
bun şi frumos. Dar poate că din pricină ca acum sînt bătrîn şi
înclinat să socotesc cu păcat că tot ce
251
era în tinereţea mea era bun şi frumos. în timp ce ar trebui să-mi
întorc gîndul spre moarte, care se apropie. Atunci, tînăr fiind, nu
m-am gîndit la moarte, dar am plîns din toată inima şi cu
sinceritate pentru păcatul ce-l făptuisem.
M-am ridicat tremurînd şi pentru că stătusem mult pe pietrele
îngheţate ale bucătăriei şi corpul îmi înţepenise. M-am îmbrăcat,
simţind că mă ia cu fierbinţeală. Am zărit atunci într-un colţ
pachetul pe care fata îl lăsase cînd fugise. M-am aplecat să
cercetez obiectul: era ceva înfăşurat într-o pînză, ceva care părea
să vină de la bucătărie. L-am desfăcut şi pe moment n-am înţeles
ce era înăuntru, fie din cauză că era puţină lumină, fie din cauza
formei ciudate pe care o avea conţinutul pachetului. Apoi am
înţeles: printre picături de sînge şi zdrenţe de carne foarte
fleşcăită şi albicioasă, în faţa ochilor mei sta moartă, dar pîlpîind
încă de viaţa gelatinoasă a viscerelor moarte, străbătută de vene
livide, o inimă de mari dimensiuni.
Un văl negru mi s-a lăsat pe ochi, o salivă acră mi-a umplut gura.
Am scos un strigăt şi am căzut cum corpul de mort se
prăbuşeşte.
252
Ziua a treia Noaptea
în care Adso, tulburat, i se destâinuie lui Guglielmo şi meditează
asupra rolului femeii în planul creaţiei, după care descoperă
cadavrul unui om
Mi-am revenit cînd cineva mă spăla pe faţă. Era fratele Guglielmo,
care ţinea în mînă un felinar şi îmi pusese ceva sub cap.
— Ce s-a întîmplat, Adso ? m-a întrebat, de ce umbli noaptea să
furi resturi de la bucătărie ?
Pe scurt, Guglielmo se sculase, mă căutase nu ştiu de ce,
negăsindu-mă, bănuise că mă dusesem să fac vreo bravadă în
bibliotecă. Apropiindu-se de Edificiu dinspre bucătărie, văzuse o